miercuri, 16 august 2017

Ce mai citesc | August #1

Hei, hei!

Astăzi m-am gândit să vă scriu despre ce am mai citit eu luna asta și despre ceea ce plănuiesc să mai citesc.

La începutul lunii am dat o comandă pe elefant de mai multe cărți și mi-am făcut mie o promisiune, să zic așa, că le voi citi pe toate luna asta. De ce? Pentru că eu întotdeauna când dau comenzi „mari” citesc doar câteva cărți și pe restul de las să „zacă” în bibliotecă muultă vreme. Voi reuși să mă țin de cuvânt de data asta? Veeedem. Până atunci haideți să vă prezint cărțile.
  1. „Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes - CITITĂ
    Aștept de o grămadă de timp să citesc cartea asta. Văzusem filmul înainte și pur și simplu m-am îndrăgostit de Louisa Clark și de Will, așa că trebuia să citesc și cartea. A fost minunată, am savurat-o din plin. Am fost totuși și puțin dezamăgită că unele scene din film nu au fost incluse și în carte.
  2. „Cu toții suntem făcuți din molecule” de Susin Nielsen - CITITĂ
    I-am făcut și o recenzie aici. Cartea a fost ok, se citește foarte ușor și e cât de cât amuzantă. Totuși, simt că îi lipsește ceva sau poate doar am avut eu așteptări prea mari.
  3. „Puls” de Julian Barnes - în curs de citire
    Dacă la cartea menționată mai sus am schițat câteva zâmbete, la asta am râs în adevăratul sens al cuvântului. Deocamdată am sentimente contradictorii față de ea, ba mă face să râd în hohote și mă intrigă, ba mă plictisește foarte tare.
  4. „Despre suflet - mic tratat de mari idei” - în curs de citire
    Aici avem o colecție de citate despre suflet aparținând unor mari scriitori și nu numai. E drăguță, unele citate chiar îmi plac.
  5. „În ape adânci” de Paula Hawkins - necitită
    Cartea asta e practic peste tot pe net, așa că m-a făcut și pe mine curioasă. Am citit și „Fata din tren” de la Paula Hawkins și mi-a plăcut.
  6. „Oamenii fericiți citesc și beau cafea” de Agnes Martin-Lugand - necitită
    Din nou, o carte foarte populară în rândul bloggerilor. Am auzit diferite păreri, unii zic că merită, alții că doar publicitatea e de ea. Vreau să mă conving singură. 
  7. „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys - necitită
    Nu am mai citit nimic de la această autoare până acum, dar am un feeling că îmi va plăcea enorm ce voi descoperi printre paginile acestei cărți. Vă țin la curent!

Voi ce cărți vreți să citiți luna aceasta? Ați citit vreuna dintre cele menționate de mine?
Vă aștept părerile într-un comentariu.

sâmbătă, 12 august 2017

8 semne că ești un bookaholic


1. Prietenii și colegii „te cunosc foarte bine”
Știu întotdeauna la cine să apeleze când vine vorba de o carte, îți cer recomandări de cărți, de librării online sau pur și simplu vin la tine să discutați despre o anumită carte după ce tocmai au terminat-o. Și să nu uităm, te trezești câteodată cu mesaje pe facebook care conțin filmulețe legate de cărți, ori cu simple imagini cu mesaje livrești (citate, de exemplu), alături de mesajul „This is so you!”.

2. Ești întrebat constant când mai comanzi cărți
Nu știu dacă și vouă vi s-a întâmplat asta vreodată sau nu, însă mie mi s-a întâmplat de multe ori până acum să fiu întrebată când mai plasez o comandă online (nu dacă, ci când, căci e evident că asta e una dintre plăcerile mele, aceea de a cumpăra cărți). Bineînțeles, nu mă deranjează acest lucru, mi se pare chiar tare ideea de a plasa o comandă împreună cu prietenii. În felul acesta costul transportului (dacă e cazul) se micșorează pentru fiecare și cred că e o afacere avantajoasă pentru toată lumea.

3. Detești replica „De ce să citesc cartea? Am văzut filmul!”
Și reacția ta:
You don't understand. Pe bune, nu vreți să știți de câte ori am auzit că e o risipă de timp că citești cartea când poți vedea filmul. Ok, să citești o carte îți ia mai mult timp decât să vezi un film, dar nu poți spune că e același lucru. Pur și simplu nu.

4. Te bucuri ca un copil când primești cărți
Indiferent ce vârstă ai, parcă ți se umple inima de bucurie când primești cărți de Secret Santa, de ziua ta sau cu orice altă ocazie. De asemenea, le faci viața mai ușoară prietenilor tăi când vine vorba de a alege un cadou potrivit - ai o listă întreagă de cărți în TBR-ul de pe Goodreads și nu te poți abține să le enumeri pe toate nici când ești întrebat direct.

5. Toată lumea crede că citești prea mult
Ironic, pentru că eu, personal, chiar nu citesc atât de mult. Totuși, ideea e că niciodată nu citești prea mult. Fie că citești 2 cărți pe lună sau 7, nu e prea mult. It is never enough.

6. Te temi să împrumuți cărți
Și ai de ce. Pentru că au trecut 2 ani de când n-ai mai trimit cartea aia împrumutată unui coleg, îți amintești? Sau atunci când ai primit-o fără copertă saaau nu ai mai trimit-o deloc.

7. Vânezi toate reducerile din mediul online
Ești un client fidel al tuturor librăriilor online și îți deschizi zilnic mailurile pentru a verifica dacă a mai apărut vreo ofertă specială - chiar dacă nu ai bani. Trebuie să fii la curent cu promoțiile, nu?

8. Nu, nu ai citit toate cărțile din propria bibliotecă
...și probabil nu le vei citi vreodată pe toate. Dar asta nu te va opri din a cumpăra în continuare cărți!

Voi ce ați mai adăuga pe listă? Vă aștept răspunsurile în comentarii!

„Cu toții suntem făcuți din molecule” de Susin Nielsen - Recenzie

Editura: Epica

Anul publicării: 2017

Număr pagini: 265

Disponibilă: Elefant


Heei, blogosferă! După o absență îndelungată, iată că revin cu forțe proaspete (sper) pentru a vă prezenta una dintre cele mai noi apariții ale editurii Epica. Să-i dăm drumul.

Recenzie
Ceea ce m-a făcut să cumpăr această carte a fost, după cum probabil vă așteptați, titlul. Am aruncat un ochi și pe descrierea de pe copertă, dar titlul a fost cel care a stârnit acea curiozitate în mine.

Haideți să vă spun despre ce este vorba. Practic, în acest roman, Susin Nielsen urmărește povestea a doi adolescenți, Stewart și Ashley, cu personalități total diferite, dar care ajung să locuiască împreună și chiar să se accepte unul pe celălalt. Stewart e un tip mai retras de numai 13 ani, zis și „înzestrat” deoarece inteligența lui este peste medie, pasionat de știință, care e nevoit să se mute în casa lui Ashley datorită relației tatălui său, Leonard, cu Caroline, mama lui Ashley. Chiar dacă Ashley e cu un an mai mare decât Stewart, comportamentul ei denotă contrariul. Aceasta se comportă foarte urât cu toată lumea, dar mai ales cu Stewart, fiind preocupată doar de statutul ei social la școală și de faptul că acum fratele ei vitreg o va „trage în jos”.

Important de precizat e faptul că familia lui Ashley s-a destrămat deoarece tatăl ei le-a mărturisit că este homosexual. Neavând unde să se mute, acesta locuiește cu Caroline și cu Ashley în casă, doar că într-o cămăruță separată, undeva în spatele casei. Tânăra de 14 ani este încă supărată pe tatăl ei, acest sentiment amplificându-se odată cu venirea lui Stewart, care aduce cu el o mulțime de lucruri aparținând mamei sale decedate și le împrăștie prin casă. Toate aceste schimbări sunt descrise din perspectiva celor doi naratori ai romanului: Ashley și Stewart.

Chiar dacă i-am dat un rating destul de mic pe Goodreads (2.5 steluțe din 5), există câteva aspecte care mi-au plăcut: de exemplu, faptul că autoarea abordează problema homosexualității (dacă la început Ashley e supărată pe tatăl ei pentru că „a hotărât” să devină homosexual, pe parcurs ajunge să înțeleagă că nu el „a hotărât” asta, iar relația celor doi se consolidează), a hărțuirii și a superficialității.

Mi-a plăcut faptul că a ridicat cumva un semnal de alarmă asupra acestor chestiuni. Înconjurată de faimă și popularitate, Ashley crede că are tot ce și-ar putea dori, până când lucrurile ies la lumină și se dovedește că, de fapt, oamenii apropiați ei nu sunt cine crede ea că sunt. Atunci își dă seama că singurul ei prieten e acel ciudat pe care nu îl putea suporta când a pășit în casa ei, Stewart. 

Într-adevăr, în acest roman sunt tot felul de jocuri de cuvinte, iar glumele pe care le face Stewart sunt chiar simpatice, dar nu mi se pare că te-ar putea face „să râzi în hohote” - precum e menționat pe coperta cărții. Pentru mine a fost o lectură lejeră, previzibilă și ușor amuzantă, care aș zice că e mai degrabă potrivită pentru 13-14 ani.

Cât despre titlu, nu vă mai spun decât că e o „poveste” în spatele acestuia, poveste pe care vă las pe voi să o descoperiți, în cazul în care veți citi cartea.