duminică, 10 mai 2015

„Magazinul de sinucideri” de Jean Teulé - Recenzie

Vi s-a întâmplat vreodată să fiți incapabili a vă defini sentimentele față de o anumită carte? Nu știu dacă iubesc sau nu această carte. Caraghios lucru, dar nici nu v-aș putea spune dacă este o carte amuzantă sau una tristă, căci, aparent, este puțin din amândouă (puțin mai mult!).

Înainte de toate, să facem cunoștință cu autorul acestui roman, Jean Teulé. Cunoscut ca autor de bandă desenată, francezul Jean Teulé s-a născut în 1953, într-un orășel din Normandia. Acesta a debutat apoi în televiziune, unde a lucrat ca producător și scenarist. Autor a mai multe romane, Jean Teulé se face remarcat în mai multe țări cu romanul său întitulat Magazinul de sinucideri.

Situat într-un viitor îndepărtat, în Cartierul Religiilor Uitate, despre Magazinul de sinucideri știm că aparține familiei Tuvache. Magazinul familiei Tuvache este un magazin excentric, al cărui scop este de a ajuta persoanele depresive a evada din acest cotidian numit viață. Magazinul cuprinde toate cele necesare unei sinucideri cum se cuvine: șerpi otrăvitori, măști hidoase pentru cardiaci, costume, cocktailul letal al zilei, sărutul morții. Toți membrii familiei sunt de acord că viața nu este decât o mare nenorocire care trebuie curmată cât mai repede. Toți, mai puțin Alan, mezinul familiei, care se întâmplă a fi de un optimism incurabil. Treptat însă, se schimbă și atmosfera magazinului, acesta devenind, surprinzător, un colț vesel de lumină și voie bună. Cum se întâmplă asta? Ehei, n-am să vă spun tocmai asta, ar fi culmea!

Dați-mi voie să vă spun că acest roman este o întreagă satiră referitoare la despresie, la pesimism - la tot ce are legătură cu asta. Da, exact asta e. Îmbrăcat într-un umor negru, Jean Teulé conturează o lume abstractă, departe de tot ce ar putea fi concret, unde satira și ironia - prezente în cantități mari - n-au cum să nu te facă să râzi. Pentru o mai bună perspectivă asupra romanului, să facem un mic joc de imaginație: imaginați-vă o zi normală din viața voastră, o carte care v-a făcut să simțiți un sentiment puternic sau un persoanj pe care l-ați iubit ori l-ați urât. Acum eliberați-vă de toate aceste gânduri. Întoarceți-le pe dos, răsturnați-le, scăpați de ele. E timpul să renunțați la normal, căci această carte nu are nimic de-a face cu acest cuvânt. Poate atunci când o seringă cu otravă va deveni un cadou ideal pentru fiica ta sau când oamenii vor începe a se împrieteni cu câte o „păienjeniță văduva-neagră” și a-i tricota haine - atunci, da, poate îi vom atribui cărții acesteia un strop de normalitate. Dar bineînțeles, normalitatea este ceva relativ și plictisitor, așa că de ce am vrea să găsim așa ceva într-o carte? Ei bine, nu vă îngrijorați, căci autorul acestui roman vă va surprinde cu siguranță, nu veți găsi nimic monoton în lecturarea acestei cărți.

Astăzi pare-se că mă adredez prea mult vouă, dar nu-i nimic, vine și o confesiune a mea referitoare la acest roman. Sincer să vă spun. începusem acest roman tocmai pe autobuz, pe drum spre Cluj, și nu mă puteam abține a nu schița zâmbete aproape la fiecare pagină citită. Mai mult, uneori mă opream pur și simplu și începeam să râd, așa, singură. Ce-or fi crezut oamenii de lângă mine - nu știu. Citind, aveam impresia că (și-aici am să mă ajut de un termen ușor dur) această carte își bate joc de mine. Această lumea înalt satirizată prezentată în roman mi-a ajuns cumva la suflet. Mi-am dat seama că sunt atrasă de această satiră foarte bine construită și nu numai: m-a atras mult subiectul cărții, ideea de sinucidere transpusă cu atât substrat, cu atâta ironie. Și nu într-un mod revoltător, ci chiar caraghios și plăcut

Pentru a descrie mai concret ceea ce a reprezentat această carte pentru mine, mă voi ajuta de următoarea imagine (deși nu știu cât de bine poate fi percepută): când mă gândesc la Magazinul de sinucideri îmi vine în minte imaginea unui râu care-și parcurge liniștit traiectoria, când, deodată, acesta își schimbă brusc direcția; dar nu e vorba de o mică și nesemnificativă deviere de la direcția lui inițială, nu – e vorba despre exact ceea am spus adineauri: râul și-a schimbat direcția, curge în sens opus, ca și cum acest lucru ar fi ceva normal și firesc; fără nici o explicație, ca și cum ar funcționa încă după regulile naturii.

Altă chestie care îmi vine în minte când mă gândesc la acest roman este următorul proverb: „Râzi tu râzi, dar nu e râsul tău”. De ce am ales acest proverb? Pentru că, la un moment dat, această carte te aruncă în mijlocul a ceva care îți taie tot elanul și nu-ți mai prea vine a râde, însă asta este doar ceea ce am experimentat eu.

Bun, sper să nu fi vorbit prea mult cu subînțeles. Oricum, recomand cu mare drag acest roman în caz că sunteți în căutate de o lectură ușoară, simpatică, cu mari posibilități să vă facă să vă amuzați copios, dar și să vă frângă o bucățică din inimă (asta așa, să nu ziceți că nu v-am prevenit!). Cât despre mine, cu siguranță voi păstra mereu în suflet familia Tuvache și maganizul lor de sinucideri.

Partea mai puțin plăcută e că nu mai sunt prea multe exemplare a cărții pe piață, așa că nu veți găsi romanul prea ușor, de aceea m-am gândit să menționez câteva locuri de unde l-ați putea achiziționa: site-ul editurii All (aici e la un preț chiar foarte bun, având o reducere de 20%) sau Cartepedia.ro (la o reducere de 15%, însă găsiți multe vouchere pe site, acordate în funcție de valoarea totală a comenzii). Eu, din fericire, am obținut această carte în urma unui schimb și sunt foarte încântată de acest lucru, căci cartea pe care am dat-o la schimb – Suflet pierdut de Silviu Urdea – nu mi-a prea plăcut, deci a fost un schimb tare avantajos.

Încă puțin și uitam! Aiurită mai sunt, nu-i așa? Eram așa aproape de a încheia recenzia fără a menționa faptul că există și o animație realizată după această carte, animație care, deși încă nu am vizionat-o, sunt sigură că am s-o fac curând. Aceasta se numește Le Magasin des suicides. În caz că doriți să vizionați animația dați click AICI (link către Youtube).
Editură: All
Nr. pagini: 120
Traducere de Magda Răduță

Voi ați citit acest roman? Aștept părerile voastre într-un comentariu!

  

4 comentarii:

  1. Am citit cartea şi am fost încântată de poveste, cu toate că am detestat că este atât de scurtă pentru o poveste atât de originală :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate se găseşte extrem de greu cartea asta. Tot încerc să o cumpăr de ceva vreme dar ori nu se găseşte ori trebuie să fac o comandă extrem de mare sau să plătesc transportul cât cartea. O să încerc să îi rog pe cei de la editură să o aducă la Bookfest ca să o pot lua de acolo. Între timp o să mă uit la desene, dacă tot ai lăsat un link (mulţumesc! :D).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag! Sper să o găsești cât mai repede. Să îmi spui cum ți s-a părut!

      Ștergere