Acum să revenim la ale noastre! Prima carte pe care v-o prezentăm, împreună cu prietenii de la editura Univers, este Alt nume, altă uşă de Eduardo Caballero.
Prefață de Jesús Ferrero
Traducere și note de Iulia Bobăilă
„Iată
o carte pe care să o citeşti încet şi cu inima strânsă, o carte pe care să o
simţi aşa cum simţi ploaia bătând darabana pe geamurile unui azil situat chiar
aici şi, în acelaşi timp, la hotarele visului: acest tărâm atât de îndepărtat
şi, în acelaşi timp, atât de al nostru.
O
zeiţă stranie pare să domine universul acestei opere singulare: boala, în
multiplele ei variante, fizice şi mentale, fără a uita că fiecare boală are o
ieşire, uneori spre lumina cea mai neaşteptată, alteori spre cea mai
neaşteptată umbră.
Ne
aflăm în faţa unei cărţi pline de delicateţe şi de moderaţie, care‑şi trage
vitalitatea din realism, din umanitate şi, în acelaşi timp, din delir, şi care
s‑ar putea citi ca un roman polifonic, înţesat de voci care vorbesc în noapte.“
Jesús Ferrero (în Prefaţă)
Eduardo
Caballero s‑a născut în 1968 în Madrid, unde a studiat literatura la celebra
Escuela de Letras, fondată de Alejandro Gándara. A publicat: în 1999 romanul Camino del Mar, în 2014 volumul de
povestiri Otro nombre, otra puerta (Alt nume, altă uşă) şi în 2015 romanul Ahora que no estás. Câteva dintre
povestirile lui au fost traduse în română şi au apărut în revista Dilemateca.
Cartea poate fi cumpărată de AICI la o reducere de 10%!
Ne mutăm acum la ceva mai.. altfel: Patimile după G.H. de Clarice Lispector
Traducere și note de Dan Munteanu
Colan
Considerată
de mulţi dintre criticii care i‑au studiat opera drept capodopera ei, Patimile după G.H. este cartea despre
care şi Clarice Lispector considera că i‑a împlinit cel mai bine propriile
exigenţe de scriitoare. Roman mistic şi filosofic, set de exerciţii spirituale
în căutarea non‑sinelui ascuns în miezul sinelui, Patimile după G.H. pune pe marginea abisului o femeie, una dintre
femeile lumii, dar şi femeia din toate femeile.
Păşind
pragul unei camere dosnice din propriul apartament, G.H., o sculptoriţă a cărei
viaţă, bine organizată, are acum o
neaşteptată breşă, păşeşte într‑o altă stare mentală, o altă conştiinţă a
lumii. Dincolo de prag găseşte un semn tulburător lăsat în urmă de servitoarea
mereu ignorată, care tocmai şi‑a dat demisia: un desen simplu pe perete,
reprezentând un bărbat, o femeie şi un câine. Suntem în Brazilia, unde un
asemenea semn nu e niciodată inocent. Nici măcar pentru o artistă sofisticată
şi mondenă. În urma umilei servitoare cu pielea întunecată, G.H. se va
confrunta şi cu un mesaj întrupat: un gândac bătrân, atât de bătrân încât este
martorul întregii istorii umane, pe care o precede şi căreia îi va supravieţui.
Efortul ei trepidant de a înţelege mesajul, de a‑l încorpora, de a gândi, de a
discerne limita limbajului şi a propriei capacităţi de a gândi în limitele
limbajului este transpus într‑una dintre cele mai frumoase, în austeritatea ei,
cărţi ale secolului trecut. O răvăşitoare aventură intelectuală, la care bine
ar fi să nu se încumete, aşa cum cere autoarea în avertismentul de la început,
decât persoanele cu suflet format. Suflet, nu altceva.
Clarice Lispector (1920 – 1977) s‑a născut într‑o familie de
evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un
an. A studiat Dreptul în Rio de
Janeiro . A publicat peste douăzeci de cărţi: romane,
proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă.
A fost căsătorită cu un diplomat şi l‑a însoţit ani de zile în misiunile sale
în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a
lumii, i‑a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai
cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H.,
1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela,
1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida,
1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.
Amintesc că puteți achiziționa cartea chiar acum de AICI, de pe site-ul editurii, tot la o reducere de 10%.
Traducere de Laura Bădescu
Alberto Mussa s‑a născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat
matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la
Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A
debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara,
urmat de romanele O trono da rainha Jinga
(Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma
lui Qaf (publicat în 2004, i‑a adus autorului său traducerea în engleză,
franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și
Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea
pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun
roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.
Enigma
unor crime sângeroase din secolul al XVII‑lea, tradiţii africane aduse de
sclavi, o confrerie secretă – toate acestea se împletesc în firul unei poveşti
spuse de diferiţi protagonişti, într‑un amestec de perspective şi rase care
redă însăşi esenţa Braziliei. Iar deasupra tuturor se profilează figura
misterioasei regine Jinga.
Pe aceasta o puteți cumpăra de AICI, de asemenea, la o reducere de 10%.
Iar ultima, dar nu cea din urmă, carte pe care o menționez în această postare este Ẹlẹgbara, carte scrisă tot de Alberto Mussa.
Traducere de Laura Bădescu și Anca Ferro
Cele zece povestiri din volumul de debut al lui Alberto Mussa amestecă – într‑o manieră care va deveni o marcă a scriitorului – evenimentele istorice, mitologia şi ficţiunea, plimbându‑l pe cititor din zorii omenirii până în contemporaneitate şi din Europa până în Africa şi Brazilia şi oferindu‑i tabloul fantastic şi uneori crud creat de întâlnirea dintre aceste culturi.
Pentru cei mai curioși și nerăbdători să citească această carte, faceți click AICI pentru a o achiziționa la o reducere de 10%.
Nu știu ce spuneți voi, dar pe mine mă atrag tare mult aceste cărți, ca o grămadă de alte cărți apărute la editura Univers, de altfel. Recunosc că cel mai mult mă atrage prima carte menționată, Alt nume, altă ușă... De ce? N-am o explicație concretă, vreau să amintesc doar secvența: „Iată o carte pe care să o citeşti încet şi cu inima strânsă, o carte pe care să o simţi aşa cum simţi ploaia bătând darabana pe geamurile unui azil...”. Parcă deja am și intrat în atmosfera cărții.
Oricum, în caz că vă hotărâți să citiți aceste cărți, vă urez lectură plăcută! În mod evident, nu le-am citit încă, dar sunt convinsă că merită încercate! Nu m-au dezamăgit cărțile de la Univers până acum și nu cred că o vor face prea curând, sunt atrasă de acest stil al autorilor apăruți la Univers.
Atât deocamdată, lecturi plăcute să aveți!
Abia aştept să citesc Tronul reginei Jinga, pur şi simplu m-a fascinat de la titlu încoace :D
RăspundețiȘtergere