Chiar mă întrebam când mai zăresc ceva tag-uri interesante prin blogosferă, însă nu a trebuit să caut mult, căci Diana de pe blogul Dreams Have Wings și Andrei de pe blogul Where the rain falls s-au gândit la mine și mi-au pasat numaidecât acest tag bolnav tare simpatic. Mulțumesc tare mult!
Dulce, zici? Singura carte de dragoste care-mi vine și minte (și care mi-a plăcut foarte mult) e „Maitreyi” a lui Eliade, dar nu aș numi-o chiar „dulce”, ce să mai spun despre „extrem de dulce”. Deci asta nu merge.
Credeam că e nevoie să arunc o privire în bibliotecă, dar se pare că am găsit între timp exemplul perfect. E vorba de „Lorelei” de Ionel Teodoreanu. Cartea asta a fost atât de „dulce” încât nu am putut să o termin. Vorbesc serios. Am renunțat la ea nu pentru că nu ar fi fost scrisă frumos (pentru că are o scriitură foarte frumoasă), ci pentru că mă plictiseau îngrozitor lungile descrieri. Asta a fost vara trecută, așa că poate o să mai revin la ea în viitor totuși.
Credeam că e nevoie să arunc o privire în bibliotecă, dar se pare că am găsit între timp exemplul perfect. E vorba de „Lorelei” de Ionel Teodoreanu. Cartea asta a fost atât de „dulce” încât nu am putut să o termin. Vorbesc serios. Am renunțat la ea nu pentru că nu ar fi fost scrisă frumos (pentru că are o scriitură foarte frumoasă), ci pentru că mă plictiseau îngrozitor lungile descrieri. Asta a fost vara trecută, așa că poate o să mai revin la ea în viitor totuși.
Mă sperie gândul că poate nu voi mai deschide niciodată vreo carte care mi-a plăcut mult. Ceea ce vreau să spun e că da, există și posibilitatea de a nu mai deschide cărți care mi-au plăcut fiind prea ocupată cu altele sau din mai știu eu ce motive. Oricum, cartea ce urmează să o menționez nu cred că o voi mai deschide vreodată fiindcă nu mi-a plăcut aproape deloc (e singura carte de pe contul meu de Goodreads cu o singură steluță). Este vorba despre „Dacă aș rămâne„ de Gayle Forman.
Cărțile lui John Green? „Sub aceeași stea” și „Orașul de hârtie”. Cred că aș putea să menționez și „Codul lui Da Vinci” al lui Dan Brown, am observat că e destul de căutată și citită.
Hmm, adevărul e că rar se întâmplă să recitesc vreo carte. Nu mai e același lucu ca și prima dată, pur și simplu. Mi-ar plăcea să recitesc cărți și să fie tot pentru prima dată, dacă asta are vreun sens. Când mă gândesc câte cărți necitite așteaptă să le descopăr, parcă nu m-aș întoarce în urmă..
Foarte simplu: „Jumătatea rea” de Sally Green. Nu îmi mai amintesc mai nimic din ceea ce se întâmplă în această carte, sincer să vă spun, dar am devorat-o. Alte cărți care mi-au furat din somn o bună parte a nopții au fost „Înainte să adorm” S.J.Watson și „Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge, iar cartea care urmează să-mi mănânce puțin din orele de somn este „Neamul Corbilor: Copiii întunericului” de Lavinia Călina. Atât mă ține pe jar cartea asta! Mi se pare foarte captivantă până acum, o să revin cu o recenzie săptămâna viitoare, cel mai probabil.
Din păcate, mi se întâmplă destul de des să uit detalii cu privire la anumite cărți și asta mă doare atât de tare. Cam asta mi se întâmplă la romanele care au foarte multă acțiune și atunci uit anumite aspecte; ori a trecut o perioadă foarte lungă de timp de la citirea lor, un astfel de exemplu fiind „Singur pe lume” de Hector Malot. Cu rușine mărturisesc că n-am terminat cartea asta. Ce pot să spun?! Am fost un copil rebel (nu-i chiar cuvântul potrivit, știu) care nu prea iubea cărțile.
Citită chiar luna trecută: „Exuvii” de Simona Popescu. O carte absolut superbă. V-o recomand cu căldură! Ar mai merge menționate și „Jurnalul Annei Frank” sau „40 de zile” de Chris Simion.
„Suflet pierdut” de Silviu Urdea să fie? Nu sunt sută la sută sigură, dar parcă așa îmi amintesc că am întâlnit niște pasaje care parcă nu le-aș fi citit în timp ce mâncam.
Călătoare...Călătoarea...seria Outlander.. Te-ai prins? Bineînțeles că atunci când aud cuvântul „călătoare” mă gândesc numai la „Călătoarea” de Diana Galabdon, primul volum din seria Outlander care tocmai ce a apărut recent la Nemira! Am împrumutat de la bibliotecă primul volum (în engleză), dar am renunțat la el nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că lectura în engleză mi-ar fi luat mai mult timp și dacă tot apare și la noi am decis să citesc varianta în română după ce apare în librării și prind o reducere bună ca să o cumpăr!
Asta a fost tot. Având în vedere că mare parte din persoanele la care mă gândeam să dau tagul ori l-au făcut deja, ori au fost deja nominalizate - chiar nu știu pe cine să menționez. Prin urmare, vă nominalizez pe toți cei care citiți asta și nu ați făcut deja tagul!
Vă aștept cu un link către tag-ul vostru, după ce îl postați, iar în caz că nu aveți blog sunteți bineveniți să răspundeți într-un comentariu celor nouă cerințe.
