Fericire?

18:51

Astăzi, în ora de diringenție, am avut un fel de dezbatere despre ce înseamnă fericirea pentru fiecare dintre noi, iar în urma acestei „dezbateri” la care am asistat în mod pasiv - întrucât nu mi-am spus părerea (asta din diferite motive, principalul motiv fiind acela cum că nu mă simt tocmai confortabil să vorbesc în fața unei clase întregi -story of my life-) - m-au lovit tot felul de gânduri și chiar și în timp ce scriu asta mă întreb dacă chiar mi-aș putea defini fericirea.

Nu vă așteptați ca în rândurile ce urmează să vă prezint o definiție universală a fericirii, căci nu există așa ceva. Fericirea e atât de relativă, încât mi-ar fi imposibil să fac asta.

Adevărul e că primul lucru care-mi vine în minte când mă gândesc la această „fericire” e un proverb budist care spune că nu există o cale spre fericire, căci fericirea este însăși calea.


Nu cred că are rost să mai comentez din niciun unghi acest proverb pentru că, ei bine, mi se pare că vorbește de la sine. Cred că fericirea înseamnă o căutare continuă în interiorul nostru. Fericirea se regăsește în artă, în frumos, în muzică, cărți, dar întâi de toate, fericirea e în noi.

Fericirea înseamnă evoluție și dezvoltare; înseamnă stimă de sine și acceptare. Totodată, cred că fericirea poate fi asociată și cu sentimentul de satisfacție, iar aici nu mă refer la notele de la școală (care deseori se întâmplă să nu aibă nicio treabă cu nivelul actual de cunoștințe al elevului), ci la acel sentiment pe care îl ai atunci când simți că ești mai bun decât ai fost ieri, când îți dai seama că te-ai depășit pe tine însuți, nu pe ceilalți.

Fericirea e atunci când te regăsești în cel de lângă tine, când găsești bucăți rupte din tine pe covertura sufletului său.

Scris, citit, toamnă, verde, Ed Sheeran, James Bay, Daughter, pisici, familie, dormit, tren, mare, val, ceai, tăcere, zăpadă, zâmbet, cunoaștere, viață.. într-un cuvânt: fericire.

Astea sunt cuvintele care-mi vin în acest moment în mine, însă cu siguranță există și multe altele, sunt sigură de asta.

Închei această postare cu o melodie care mă face fericită:


Pe voi ce vă face fericiți?

You Might Also Like

5 comentarii

  1. Waa, îmi place mult cum ai "definit" fericirea! Din păcate mulți oameni așteaptă ca aceasta să vină din exterior, să le fie oferită și uită să o mai caute în ei înșiși.
    Eu sunt fericită când evoluez, când îmi ating obiectivele, dar și doar când încerc să ajung în acel punct, chiar dacă nu reușesc să-l duc până la final, sunt fericită când citesc, când vorbesc despre viață și multe altele. Sunt atâtea motive care mă fac fericită, încât nu înțeleg cum unii oameni se plâng de acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, și am uitat să îți zic, și mie îmi place la nebunie Ed Sheeran.

      Ștergere
    2. Îmi pare bine că îți place. :3 Eh, se pare că avem câteva lucruri în comun. ^_^

      Ștergere
  2. Fericirea? Fericirea este ceva foarte simplu, dar mereu uităm de ea. Știu, poate sună foarte ciudat, dar uităm să fim fericiți când, de fapt, putem atât de simplu să ajungem la această fericire. A fi fericit presupune, totuși, o anumită tristețe (compensatorie, nu exclusivă). Nu e iubire fără ură, pentru că altfel ar fi o permanentă iubire care s-ar scurge în cotidian, în plictis, ca o dungă nesfârșită pe lângă care mergem. Fericirea constă în lucruri de durată, după părerea mea. Lucrurile mărunte aduc o formă mascată a fericirii, o formă mică, infimă, măsurabilă. Fericirea nemăsurată e să vezi doi bătrâni ținându-se de mână și înfruntând împreunp timpul. :) E, totuși, evident: fericirea nu se teoretizează, ea se trăiește ș-atât!

    RăspundețiȘtergere