Ce mai citesc | August #1

Hei, hei!

Astăzi m-am gândit să vă scriu despre ce am mai citit eu luna asta și despre ceea ce plănuiesc să mai citesc.

La începutul lunii am dat o comandă pe elefant de mai multe cărți și mi-am făcut mie o promisiune, să zic așa, că le voi citi pe toate luna asta. De ce? Pentru că eu întotdeauna când dau comenzi „mari” citesc doar câteva cărți și pe restul de las să „zacă” în bibliotecă muultă vreme. Voi reuși să mă țin de cuvânt de data asta? Veeedem. Până atunci haideți să vă prezint cărțile.

1. „Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes - CITITĂ
   Aștept de o grămadă de timp să citesc cartea asta. Văzusem filmul înainte și pur și simplu m-am îndrăgostit de Louisa Clark și de Will, așa că trebuia să citesc și cartea. A fost minunată, am savurat-o din plin. Am fost totuși și puțin dezamăgită că unele scene din film nu au fost incluse și în carte.
2. „Cu toții suntem făcuți din molecule” de Susin Nielsen - CITITĂ
   I-am făcut și o recenzie aici. Cartea a fost ok, se citește foarte ușor și e cât de cât amuzantă. Totuși, simt că îi lipsește ceva sau poate doar am avut eu așteptări prea mari.
3. „Puls” de Julian Barnes - în curs de citire
   Dacă la cartea menționată mai sus am schițat câteva zâmbete, la asta am râs în adevăratul sens al cuvântului. Deocamdată am sentimente contradictorii față de ea, ba mă face să râd în hohote și mă intrigă, ba mă plictisește foarte tare.
4. „Despre suflet - mic tratat de mari idei” - în curs de citire
   Aici avem o colecție de citate despre suflet aparținând unor mari scriitori și nu numai. E drăguță, unele citate chiar îmi plac.
5. „În ape adânci” de Paula Hawkins - necitită
   Cartea asta e practic peste tot pe net, așa că m-a făcut și pe mine curioasă. Am citit și „Fata din tren” de la Paula Hawkins și mi-a plăcut.
6. „Oamenii fericiți citesc și beau cafea” de Agnes Martin-Lugand - necitită
   Din nou, o carte foarte populară în rândul bloggerilor. Am auzit diferite păreri, unii zic că merită, alții că doar publicitatea e de ea. Vreau să mă conving singură. 
7. „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys - necitită
   Nu am mai citit nimic de la această autoare până acum, dar am un feeling că îmi va plăcea enorm ce voi descoperi printre paginile acestei cărți. Vă țin la curent!

Voi ce cărți vreți să citiți luna aceasta? Ați citit vreuna dintre cele menționate de mine?

Vă aștept părerile într-un comentariu.

8 semne că ești un bookaholic

1. Prietenii și colegii „te cunosc foarte bine”

Știu întotdeauna la cine să apeleze când vine vorba de o carte, îți cer recomandări de cărți, de librării online sau pur și simplu vin la tine să discutați despre o anumită carte după ce tocmai au terminat-o. Și să nu uităm, te trezești câteodată cu mesaje pe facebook care conțin filmulețe legate de cărți, ori cu simple imagini cu mesaje livrești (citate, de exemplu), alături de mesajul „This is so you!”.

2. Ești întrebat constant când mai comanzi cărți

Nu știu dacă și vouă vi s-a întâmplat asta vreodată sau nu, însă mie mi s-a întâmplat de multe ori până acum să fiu întrebată când mai plasez o comandă online (nu dacă, ci când, căci e evident că asta e una dintre plăcerile mele, aceea de a cumpăra cărți). Bineînțeles, nu mă deranjează acest lucru, mi se pare chiar tare ideea de a plasa o comandă împreună cu prietenii. În felul acesta costul transportului (dacă e cazul) se micșorează pentru fiecare și cred că e o afacere avantajoasă pentru toată lumea.

3. Detești replica „De ce să citesc cartea? Am văzut filmul!”
Și reacția ta:

You don't understand. Pe bune, nu vreți să știți de câte ori am auzit că e o risipă de timp că citești cartea când poți vedea filmul. Ok, să citești o carte îți ia mai mult timp decât să vezi un film, dar nu poți spune că e același lucru. Pur și simplu nu.

4. Te bucuri ca un copil când primești cărți
Indiferent ce vârstă ai, parcă ți se umple inima de bucurie când primești cărți de Secret Santa, de ziua ta sau cu orice altă ocazie. De asemenea, le faci viața mai ușoară prietenilor tăi când vine vorba de a alege un cadou potrivit - ai o listă întreagă de cărți în TBR-ul de pe Goodreads și nu te poți abține să le enumeri pe toate nici când ești întrebat direct.

5. Toată lumea crede că citești prea mult
Ironic, pentru că eu, personal, chiar nu citesc atât de mult. Totuși, ideea e că niciodată nu citești prea mult. Fie că citești 2 cărți pe lună sau 7, nu e prea mult. It is never enough.

6. Te temi să împrumuți cărți
Și ai de ce. Pentru că au trecut 2 ani de când n-ai mai trimit cartea aia împrumutată unui coleg, îți amintești? Sau atunci când ai primit-o fără copertă saaau nu ai mai trimit-o deloc.

7. Vânezi toate reducerile din mediul online
Ești un client fidel al tuturor librăriilor online și îți deschizi zilnic mailurile pentru a verifica dacă a mai apărut vreo ofertă specială - chiar dacă nu ai bani. Trebuie să fii la curent cu promoțiile, nu?

8. Nu, nu ai citit toate cărțile din propria bibliotecă
...și probabil nu le vei citi vreodată pe toate. Dar asta nu te va opri din a cumpăra în continuare cărți!

Voi ce ați mai adăuga pe listă? Vă aștept răspunsurile în comentarii!

„Cu toții suntem făcuți din molecule” de Susin Nielsen - Recenzie

Editura: Epica

Anul publicării: 2017

Număr pagini: 265

Disponibilă: Elefant

Heei, blogosferă! După o absență îndelungată, iată că revin cu forțe proaspete (sper) pentru a vă prezenta una dintre cele mai noi apariții ale editurii Epica. Să-i dăm drumul.

Recenzie

Ceea ce m-a făcut să cumpăr această carte a fost, după cum probabil vă așteptați, titlul. Am aruncat un ochi și pe descrierea de pe copertă, dar titlul a fost cel care a stârnit acea curiozitate în mine.

Haideți să vă spun despre ce este vorba. Practic, în acest roman, Susin Nielsen urmărește povestea a doi adolescenți, Stewart și Ashley, cu personalități total diferite, dar care ajung să locuiască împreună și chiar să se accepte unul pe celălalt. Stewart e un tip mai retras de numai 13 ani, zis și „înzestrat” deoarece inteligența lui este peste medie, pasionat de știință, care e nevoit să se mute în casa lui Ashley datorită relației tatălui său, Leonard, cu Caroline, mama lui Ashley. Chiar dacă Ashley e cu un an mai mare decât Stewart, comportamentul ei denotă contrariul. Aceasta se comportă foarte urât cu toată lumea, dar mai ales cu Stewart, fiind preocupată doar de statutul ei social la școală și de faptul că acum fratele ei vitreg o va „trage în jos”.

Important de precizat e faptul că familia lui Ashley s-a destrămat deoarece tatăl ei le-a mărturisit că este homosexual. Neavând unde să se mute, acesta locuiește cu Caroline și cu Ashley în casă, doar că într-o cămăruță separată, undeva în spatele casei. Tânăra de 14 ani este încă supărată pe tatăl ei, acest sentiment amplificându-se odată cu venirea lui Stewart, care aduce cu el o mulțime de lucruri aparținând mamei sale decedate și le împrăștie prin casă. Toate aceste schimbări sunt descrise din perspectiva celor doi naratori ai romanului: Ashley și Stewart.

Chiar dacă i-am dat un rating destul de mic pe Goodreads (2.5 steluțe din 5), există câteva aspecte care mi-au plăcut: de exemplu, faptul că autoarea abordează problema homosexualității (dacă la început Ashley e supărată pe tatăl ei pentru că „a hotărât” să devină homosexual, pe parcurs ajunge să înțeleagă că nu el „a hotărât” asta, iar relația celor doi se consolidează), a hărțuirii și a superficialității.

Mi-a plăcut faptul că a ridicat cumva un semnal de alarmă asupra acestor chestiuni. Înconjurată de faimă și popularitate, Ashley crede că are tot ce și-ar putea dori, până când lucrurile ies la lumină și se dovedește că, de fapt, oamenii apropiați ei nu sunt cine crede ea că sunt. Atunci își dă seama că singurul ei prieten e acel ciudat pe care nu îl putea suporta când a pășit în casa ei, Stewart. 

Într-adevăr, în acest roman sunt tot felul de jocuri de cuvinte, iar glumele pe care le face Stewart sunt chiar simpatice, dar nu mi se pare că te-ar putea face „să râzi în hohote” - precum e menționat pe coperta cărții. Pentru mine a fost o lectură lejeră, previzibilă și ușor amuzantă, care aș zice că e mai degrabă potrivită pentru 13-14 ani.

Cât despre titlu, nu vă mai spun decât că e o „poveste” în spatele acestuia, poveste pe care vă las pe voi să o descoperiți, în cazul în care veți citi cartea.

Cum m-am apucat de citit?

Primul meu contact cu lumea literară a fost, dacă stau bine să mă gândesc, la o vârstă destul de fragedă, prin clasa a III-a. Doar că nu mă apucasem să citesc de bunăvoie, ci pentru că nu prea aveam de ales.

Mama nu a fost niciodată o devoratoare de cărți, având mai degrabă o înclinație pentru partea concretă a lumii. Pe de altă parte, pasiunea cea mai mare a tatălui meu a fost (și încă este) arta: fotografia, cinematografia și literatura. Țin minte cum mă uitam câteodată la cele peste 100 de volume adunate în biblioteca sa și mă întrebam de ce le-a păstrat atât de mult timp, multe din ele fiind de pe vremea când era adolescent. Abia peste câțiva ani aveam să aflu răspunsul la această întrebare: pentru mine. Le păstrase pentru mine.

This or That Book Tag

Am primit acest tag tare drăguț de la Alina (Din dragoste pentru cărți) și m-am gândit că ar fi interesant să îl fac și eu, deci să trecem la treabă!

Aici sunt regulile:

• Menționează creatorul tag-ului
• Menționează blogger-ul care ți-a transmis ție tag-ul
• Alege o opține din cele de mai jos
• Dă tag altor 5 persoane pentru a realiza acest tag.

Preferi cititul în pat sau în alt loc?
Hmm, cititul în pat aș putea spune, în special noapte. E așa frumos să citești noaptea. În timpul zilei acasă citesc doar cu căștile în urechi (și pe unde apuc), dacă nu sunt singură. Îmi place să fiu desprinsă cât mai mult de realitate, să mă „dedic” în întregime acelei cărți. Îmi place să citesc și în mijloace de transport (mai ales când e vorba de o călătorie mai lungă) și la bibliotecă.

Personal principal feminin sau personaj principal masculin?

Nu contează atât timp cât personajul respectiv are ceva aparte, care îmi atrage atenția prin personalitatea sa sau prin ceea ce face. Am să iau ca exemplu ultimele 2 cărți pe care le-am citit: „Darul lui Jonas” de Lois Lowry și „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth Speare. Deși în prima avem un personaj principal masculin, iar în a doua unul feminin, ambele personaje m-au impresionat și mi-au ajuns la inimă. Dar, având în vedere că trebuie să aleg doar unul, cred că îl voi alege pe cel feminin.

„Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Speare - Recenzie

Editura: Young Art

Anul publicării: 2015 (publicată inițial în 1958)

Număr pagini: 256

Disponibilă: Târgul cărții

„Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.” - New York Herald-Tribune

Despre autoare

Elizabeth George Speare s-a născut pe 21 noiembrie 1908, în Melrose (statul Massachusetts). Cu toate că dintotdeauna și-a dorit să scrie cărți, ea a îmbrățișat încă de timpuriu cariera de dascăl, s-a căsătorit și s-a îngrijit de familia sa, astfel încât nu s-a putut consacra adevăratului ei vis decât mult mai târziu. Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei este cel de-al doilea roman al ei. Elizabeth George Speare a decedat în 1994.  (S: http://www.editura-youngart.ro/)

Recenzie

După ce că a trecut atât de mult timp de când nu am scris vreo recenzie, nu știu dacă îmi voi găsi cuvintele, astfel încât să exprim cât de mult mi-a plăcut această carte. Ca să fiu sinceră, coperta aceasta foarte inspirată a fost cea care mi-a atras atenția din prima. Totuși, cu toate că a trecut deja mai bine de un an de când a fost publicată la editura Art, recunosc că nu m-am gândit să îi acord o șansă până acum. Lecturând-o, am ajuns la concluzia că nu doar coperta își merită toate laudele, ci și ce este printre paginile ei.

Katherine Tayler (numită și Kit) este o tânără de șaisprezece ani care, odată cu moartea bunicului ei, se vede nevoită să părăsească locul unde a crescut, insula Barbados. Destinația ei este orașul puritan Wethersfield, din Connecticut, un loc cu obiceiuri cu totul diferite față de așteptările ei. Dacă în insula Barbados era înconjurată de căldură, peisaje superbe, dragoste și libertate, în orașul american lucrurile stau exact pe dos. Kit are de înfruntat frigul, oameni răutăcioși și viața grea pe care o trăiesc cei de acolo. Toate aceste schimbări vin ca un șoc pentru ea, însă Kit nu se dă bătută, încearcă pe zi ce trece să se adapteze acelei vieți, să-și ajute rudele la treburile casnice astfel încât să nu fie decât o pacoste pentru ei. Acțiunea cărții devine însă și mai interesantă în momentul în care fata își găsește un refugiu în casa Hannei Trupper, o bătrânică simpatică de religie quaker care locuiește doar cu o pisică mare și galbenă.

Nou în bibliotecă (7)

Salutare, cititori! 

Știu că nu am mai scris de mult o postare în această rubrică și tocmai de aceea m-am gândit că e timpul că remediez situația. Doar nu credeați că nu mi-am mai cumpărat cărți, nu-i așa?

Aruncând o privire în bibliotecă am sesizat că nu v-am mai arătat ce cărți am mai cumpărat/primit de.. ăă, cam undeva înainte de Crăciun (?!), așadar s-au adunat ceva cărți...

Primele două sunt luate de la un chioșc de ziare că, deh, nu m-am putut abține. Cealaltă e primită de Crăciun de la o colegă. Încă n-am apucat să o citesc, dar ceva îmi spune că va fi pe placul meu. Chiar mi-o doream încă de când am văzut că apare la editura Litera.

Primite tot de Crăciun, de la minunata de Anca care știe cum să mă surprindă cu cadouri frumoase și „scrisori” scrise de mână. Mulțuumesc frumos!