Anul publicării: 2015 (publicată inițial în 1958)
Număr pagini: 256
Disponibilă: Târgul cărții
„Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.” - New York Herald-Tribune
Despre autoare
Elizabeth George Speare s-a născut pe 21 noiembrie 1908, în Melrose (statul Massachusetts). Cu toate că dintotdeauna și-a dorit să scrie cărți, ea a îmbrățișat încă de timpuriu cariera de dascăl, s-a căsătorit și s-a îngrijit de familia sa, astfel încât nu s-a putut consacra adevăratului ei vis decât mult mai târziu. Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei este cel de-al doilea roman al ei. Elizabeth George Speare a decedat în 1994. (S: http://www.editura-youngart.ro/)
Recenzie
După ce că a trecut atât de mult timp de când nu am scris vreo recenzie, nu știu dacă îmi voi găsi cuvintele, astfel încât să exprim cât de mult mi-a plăcut această carte. Ca să fiu sinceră, coperta aceasta foarte inspirată a fost cea care mi-a atras atenția din prima. Totuși, cu toate că a trecut deja mai bine de un an de când a fost publicată la editura Art, recunosc că nu m-am gândit să îi acord o șansă până acum. Lecturând-o, am ajuns la concluzia că nu doar coperta își merită toate laudele, ci și ce este printre paginile ei.
Katherine Tayler (numită și Kit) este o tânără de șaisprezece ani care, odată cu moartea bunicului ei, se vede nevoită să părăsească locul unde a crescut, insula Barbados. Destinația ei este orașul puritan Wethersfield, din Connecticut, un loc cu obiceiuri cu totul diferite față de așteptările ei. Dacă în insula Barbados era înconjurată de căldură, peisaje superbe, dragoste și libertate, în orașul american lucrurile stau exact pe dos. Kit are de înfruntat frigul, oameni răutăcioși și viața grea pe care o trăiesc cei de acolo. Toate aceste schimbări vin ca un șoc pentru ea, însă Kit nu se dă bătută, încearcă pe zi ce trece să se adapteze acelei vieți, să-și ajute rudele la treburile casnice astfel încât să nu fie decât o pacoste pentru ei. Acțiunea cărții devine însă și mai interesantă în momentul în care fata își găsește un refugiu în casa Hannei Trupper, o bătrânică simpatică de religie quaker care locuiește doar cu o pisică mare și galbenă.
După cum ne spune și Karen Cushman în prefața cărții, rudele lui Kit și ceilalți locuitori din Wethersfield sunt protestanți englezi care au părăsit Anglia în căutarea libertății religioase, dar care, odată ajunși în noua lor patrie, au refuzat să acorde aceeași libertate și altor religii. Așa se explică faptul că Hannah Trupper locuia în Lunca Mare, departe de așezările celorlalți, întrucât nu era acceptată de localnici datorită religiei ei și, mai mult, fiind considerată vrăjitoare.
Cu toate că unchiul ei îi interzice să o viziteze pe această bătrână, spiritul liber și nonconcomformist al fetei își spun cuvântul. Kit pleacă pe ascuns de acasă, își minte unchiul, numai să poată petrece câteva clipe sub acoperișul Hannei Trupper. Pe parcursul romanului, legătura dintre cele două devine din ce în ce mai strânsă. Kit simte că Hannah este singura care o ascultă și o înțelege, fără să o judece.
Dacă e să mă gândesc la o trăsătură pe care o apreciez cel mai mult la această tânără, cred că aș alege curajul, pe care și-l dovedește încă din primele pagini când, în timpul călătoriei pe mare, sare din corabie în apa rece a mării pentru a recupera păpușa unei fetițe. Totodată, nu îi este teamă să îi răspundă unchiului ei, un bărbat autoritar și dur de care multora le-ar fi fost frică. Pe parcursul acelui an petrecut cu rudele sale, Kit ne dovedește cât de important este să fii tu însuți și să lupți pentru lucrurile care te definesc.
Personajele mi s-au părut bine conturate și unele chiar au reușit să-mi ajungă la suflet: Mercy, sora tăcută cu o inimă mare, Prudence, un copil chinuit de părinți care evoluează pe parcul cărții datorită lui Kit, John Holbrook, un tânăr preocupat de teologie și cufundat mai mereu în lectura unei cărți, Nat, marinarul chipeș și îndrăzneț și, nu în ultimul rând, Hannah Trupper, bătrâna care te vrăjește cu prăjiturile, pisica și vorbele ei bune.
Despre final nu am să vă spun nimic, așa că vă invit pe voi să descoperiți dacă atitudinea nonconformistă a protagonistei îi va aduce sau nu un final fericit. Tot ce pot să vă spun e că merită din plin să-i acordați o șansă acestei cărți. Cred că am uitat să menționez și faptul că sunt surprinse și câteva momente tensionante în care pur și simplu nu mai poți lăsa cartea din mână și uneori îți vine chiar să închizi cartea pentru câteva momente și să te rogi ca lucrurile să revină la normal. În fața absurdității acestor puritani m-am simțit de multe ori frustrată, pentru că totul era atât de nedrept, iar eu eram un simplu cititor care trebuia să accepte situația.
Nu m-aș fi gândit niciodată că o carte pentru copii ar putea să-mi placă atât de mult. Citind Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei, am avut senzația că am pornit într-o călătorie de care mă bucuram atât de mult încât nu mai voiam să ajung la destinație. A fost o călătorie minunată, la care vă invit și pe voi!
Citate
Ce-o fi fost în cărțile alea? Stătea acolo ceasuri în șir, atât de concentrat încât uneori ajungea să miște din buze fără să-și dea seama, iar în obrajii palizi îi ardeau două pete roșii, ca și cum un secret extraordinar l-ar fi îmbiat dintre pagini. Uneori uita cu totul de ora mesei. Abia când licăreau ultimele raze ale apusului și umbrele puneau stăpânire pe ape, învăluindu-i cartea, ridica înciudat privirea și-și aducea aminte unde se afla.
- Da' de ce zice lumea că-i vrăjitoare? întrebă Prudence în timp ce mergeau agale pe cărare. // - Pentru că n-au încercat niciodată s-o cunoască. Oamenii se tem de lucrurile pe care nu le înțeleg.
Nu-i scăpare dacă nu-i și dragoste la mijloc.
*Mulțumiri multe către targulcartii.ro pentru exemplarul oferit spre recenzie. Cartea poate fi comandă de pe site-ul lor de aici (momentan la o reducere de 24%). De asemenea, pe site-ul celor de la Târgul Cărții găsiți numeroase cărți, atât noi, cât și vechi, la prețuri foarte bune!
Ce frumos ai spus la sfârșit, parcă ai descris sentimentele mele față de cartea asta! Deși auzim păreri bune despre carte, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult, parcă mi-a încălzit sufletul. Și pe mine tot coperta m-a atras, însă, acum că am citit-o, parcă mă atrage și mai mult conținutul. Chiar mi s-a făcut acum chef să citesc câteva pagini din ea, păcat că nu o am! :))
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru recenzie, îmi plac foarte mult și pozele pe care le-ai pus! :3 Și bine ai revenit în blogosferă (am mai intrat din când în când pe blogul tău să văd dacă ai mai postat ceva și chiar mi-ar fi părut rău să nu te mai văd activă)! ^^
Îți mulțumesc mult! :3 Adevărul e că nu am o scuză pentru bună pentru absența mea, cred că pur și simplu a fost din cauză că nici nu am mai citit atât de mult și au fost (și vor fi în continuare) o mulțime de lucruri care îmi ocupau timpul, dar sper totuși să reușesc să-mi organizez mai bine timpul astfel încât să mai postez din când în când.
ȘtergerePrea**
ȘtergereMă bucur mult că ai revenit și că nu ți-ai ieșit din mână. Îmi plac mult pozele :3 Sper să continui să postezi, iar dacă ai timp sper să faci la un moment dat și acest tag: http://bit.ly/this-or-that-tag
RăspundețiȘtergereHeei, bine te-am regăsit, Alina! ^_^ Mulțumesc pentru tag, e foarte drăguț!
ȘtergereNu stiu cartea dar m-ai facut curioasa acum :)
RăspundețiȘtergereMă bucur! ^^ Lectură plăcută, dacă aveți ocazia să o citiți!
Ștergere