Descriere
Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Împreună cu familia ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă. A ţinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conştientă că el va reprezenta un document important după ce războiul se va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, toți vor muri. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale.
Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.
Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți – Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.
La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.
Recenzie
Ați avut vreodată parte de acel sentiment ce vă făcea să vă simțiti incompleți? Cred că acesta este sentimentul pe care l-am adoptat înainte să citesc acest superb roman, pentru că nu-mi pot imagina cum aș fi putut fi „completă” înainte să citesc „Jurnalul Annei Frank”.
Citind aceste însemnări ale Annei, m-am lăsat ghidată de vocea naratorului și pentru câteva momente aș fi putut jura că vocea Annei Frank era cea care-mi răsuna în urechi, cuvintele ei atât de frumos rânduite îmi mângâiau rănile, îmi hrăneau sufletul cu iubire, inocență, râsele și, câteodată, îmi aduceau și lacrimile pe obraji.
În tot acest timp petrecut în Anexă alături de tătăl, mama și sora ei, cât și de alți câțiva locatari, Anne, deși abia la o vârstă fragedă, este supusă unor greutăți ce o maturizează, îi îmbătrânesc sufletul, îl fac mai înțelept. Cât despre conținutul jurnalului, pot spune că acesta se axează în mare parte pe gândurile Annei legate de părinții ei, în special de mama ei pe care nu o suporta.
“Although I’m only fourteen, I know quite well what I want, I know who is right and who is wrong. I have my opinions, my own ideas and principles, and although it may sound pretty mad from an adolescent, I feel more of a person than a child, I feel quite indepedent of anyone.”
“Parents can only give good advice or put them on the right paths, but the final forming of a person’s character lies in their own hands.” , mărturisește ea.
O etapă importantă, ce o sensibilizează oarecum, reprezintă momentul când aceasta se îndrăgostește și astfel ia naștere o iubire sinceră, inocentă, atât de dulce și de pură.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost sinceritatea pe care o simțeam în toate aceste cuvinte ce umpleau paginile. Îi simțeam cuvintele vii, atât de pline de adevăr, Doamne! Adevărul este că aceasta este prima carte în mijlocul căreia m-am oprit din citit întrebându-mă de ce i-a fost dat să i se întâmple o asemenea tragedie. Am dat de un suflet atât de frumos, de blând, de o voce interioară ce-mi mișta toate emoțiile. Un roman puternic, o capodoperă aș putea spune, ce m-a surprins atât de mult, în mod plăcut, bineînțeles.
Îmi aduc aminte că, într-una dintre însemnări, Anne scria faptul că nu vrea să fie ca majoritatea oamenilor, ce nu se fac auziți ori văzuți și a căror personalitate va dispărea odată ce aceștia se sting din viață.
“I don’t want to have lived in vain like most people. I want to be useful or bring enjoyment to all people, even those I’ve never met. I want to go on living even after my death!”
Nu pot decât să mă bucur că această dorință a Annei s-a îndeplinit. Mă cuprinde fericirea când mă gândesc la câți oameni au citit sau voi citi acest roman. Cu toate că nu mai este printre noi, Anne Frank și jurnalul ei vor rămâne mereu întipărite în memoria mea, a noastră, acest jurnal marcând nenumărate persoane.
M-am tot gândit cărui gen de cititor aș putea să recomand această carte.. celui pasionat de bibliografii sau memorii? Nu. Vreau să recomand acest roman tuturor celor care citiți această recenzie! Trebuie să fac asta. Cred că toți merităm să facem cunoștință cu un suflet atât de curat, de cald, de frumos.
Această carte a bătut, în mod evident, topurile cărților mele preferate, acum aflându-se în vârful acestuia și implicit, pe locul I.
În caz că ați citit cartea, vă aștept părerile într-un comentariu!
