Când scriitorul Owen Quine dispare, soţia lui apelează la detectivul particular Cormoran Strike. La început, femeia crede că soţul ei a plecat pentru că a vrut pur şi simplu să fie singur câteva zile — aşa cum a mai făcut înainte — şi îi cere lui Strike să-l găsească şi să-l aducă acasă.
Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi — aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine.
Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce…
Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi — aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine.
Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce…
Am să încep prin a mărturisi faptul că „Viermele de mătase” de Robert Galbraith m-a trimis într-o adevărată aventură. Tocmai acum ceva timp distribuisem pe pagina de facebook o imagine găsită accidental pe pinterest care relata următoarele: „A good book makes you want to live in the story. A great book give you no choice.”. Aceste vorbe îmi descriu perfect sentimentele în legătură cu „Viermele de mătase” al lui Robert Galbraith. Cu toate că am făcut câteva pauze în timpul lecturării acestei cărți, în sensul că am mai început (și terminat) alte două cărți scurtuțe (e vorba de „De profundis” al lui Oscar Wilde și „The little prince” de Antoine De Saint-Exupery), în momentul în care mă întorceam la ea, nu mai aveam cale de întoarcere. Mă pierdeam întrutotul în acțiunea cărții. Timpul devenea inexistent.. și-atunci începeam să trăiesc, să trăiesc cartea în adevăratul sens al cuvântului.
Robert Galbraith, am aflat și eu recent, este pseudonimul autoarei J.K.Rowling, autoarea celebrei serii Harry Potter. Având în vedere că nu am nici cea mai mică intenție de a mă apuca de seria Harry Potter (asta pentru că pur și simplu nu mă atrage și mai sunt și numeroase volumele), a fost o experiență tare plăcută să am ocazia să gust totuși câte puțin din operele literare scrise de aceasta.
„Viermele de mătase” este un volum care se citește rapid, având un limbaj accesibil cititorului. După cum spune și sinopsisul, este vorba despre o crimă, mai precis despre moartea misterioasă a unui scriitor care era pe punctul de a publica un roman în care vorbea de rău o mulțime de oameni. Prin urmare, există destul de multe persoane care ar vrea să se răzbune pentru umilința creată. De îndată ce soția lui Quine îi cere ajutorul, Strike, împreună cu asistenta lui, se dedică cu toată ființa acestei misterioase crime. Dar ce se întâmplă atunci când poliția se înșeală? Cum avea Strike să facă „ordine în lume”? Asta veți afla doar de veți citi romanul. Cu o iscusință neimaiîntâlnită, Strike este un detectiv mai mult decât priceput, care nu se dă la o parte din fața greutăților, ci caută mereu o soluție.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost scenele dinamice (și în același timp dramatice) care aproape că îmi făceau inima să tresară. Acele pagini pe care le-am citit fără măcar să fiu atentă la numărul paginilor sau la orice altceva din jurul meu. Și au fost multe astfel de pagini. De fapt, asta este frumusețea la o carte: ne împinge într-o altfel de lume, ne ține strâns de mână până la sfârșitul călătoriei, apoi ne copleșește sufletul cu tot felul de emoții care de care mai accentuate.
O roman care, deși este considerat un roman polițist, combină mai multe teme literare, ceea ce îi oferă o complexitate aparte. Iubirea – viața de cuplu – este, printre altele, una dintre temele abordate. De asemenea, tema familiei este și ea prezentă. Aceste 600 și ceva de pagini nu se bazează doar pe crima propriu-zisă, ci chiar înfățișează viața unor personaje, ceea ce îl face un roman atât de plauzibil și îl apropie de un simplu eveniment real din viața cuiva. Toate aceste detalii sporesc curiozitatea, intensifică misterul și fascinează cititorul.
Că tot vorbeam de sporirea curiozității.. începutul fiecărui capitol este marcat de un citat extras din diferite cărți, lucru care m-a intrigat puțin deoarece acel mic citat era în strânsă legătură cu respectivul capitol, însă nu consider să aceste pasaje erau strict necesare. Acest volum, cu sau fără respectivele pasaje extrase din alte cărți, este la fel de bun.
În final, recomand acest roman tuturor aventurierilor și curioșilor. Nu, nu, stați puțin. Greșesc. De fapt, recomand acest roman tuturor cititorilor. Pe de altă parte, poate fi considerat și ca un roman inițiatic deoarece prinde ușor, zic eu. Așa că dacă vreți să vă ademeniți prietenii în capcana lecturii, nu ezitați să le faceți cunoștință cu acest roman!
Notă de final!: Îmi cer scuze dacă am fost ceva mai rigidă în scrierea acestei recenzii, însă oboseala cred că își spune cuvântul. Zilele următoare promit să fiu mai trează atunci când mă apuc de recenzii!
Voi ce ați mai citit în ulrima perioadă?V-ați strecurat deja în povestea Viermelui de mătase?
