duminică, 26 aprilie 2015

„Olive Kitteridge” de Elizabeth Strout - Recenzie

Editură: Litera
Anul publicării: 2008
Număr pagini: 320
Traducere: Ioana Opaiț

Câștigătoare a Premiului Pulitzer pentru ficțiune în 2009, Olive Kitteridge este o carte despre condiția umană, despre cunoașterea de sine, cât și despre relațiile umane care împăienjenesc existența. O carte despre pierdere, speranță și iubire.
Premiul Pulitzer, de care posibil să mai fi auzit, vă amintesc că este un premiu pentru jurnalism american creat în anul 1904 de către jurnalistul american Joseph Pulitzer. Pentru jurnaliști, acesta este un premiul echivalat cu premiul Nobel aocrdat cercetătorilor sau cu premiul Oscar din cinematografie.
De menționat este faptul că această carte este ecranizată, iar dacă doriți să urmăriți și ceva 4 episoade apărute, dați click AICI pentru a afla mai multe informații despre serial și despre actorii pe care îi veți întâlni în acest mini-serial.

Autoarea acestui roman, Elizabeth Strout, este o romancieră americană contemporană, născută în anul 1956, în Portland, Maine. Aceasta urmează cursuri la Oxford, iar după un an, în 1982, își publică primul text literar în revista New Letters. Se mută apoi la New York și continuă să scrie la primul său roman (timp de șapte ani), acesta intitulându-se Amy and Isabelle. Publicat în anul 1998, romanul se bucură de un mare succes în Statele Unite. Al doilea roman scris de Elizabeth Strout este Abide with me (2006), acesta devenind bestseller național.

Olive Kitteridge este o carte cu care am avut ceva probleme la început, căci nu puteam să trec de primele pagini, considerând-o destul de plictisitoate. Cu toate acestea, într-o zi însorită m-am încumetat și m-am așezat frumos pe scăunel în grădină și am lăsat textul să curgă prin mine precum înaintează un râu în drumul său. Asta e și ideea: această carte este precum o apă stătătoare liniștită care îți alunecă atât de ușor printre degete dacă te rupi puțin de această aglomerare zilnică, de stres, de nervi, de repezeală. Un volum care se citește în liniște, pe care nu trebuie să îl grăbești.

Olive Kitteridge, personajul principal al acestul volum, care participă câte puțin la toate micile întâmplări ce ne sunt prezentate, este o fostă profesoară de matematică, acum pensionată, care nu recunoaște mereu schimbările petrecute în cei din jurul ei: o pianistă de bar bântuită de o iubire din trecut sau un fost elev care și-a pierdut dorința de a trăi. 

Această carte dă într-adevăr viață banalului, iar faptul de a te identifica cu personajele cărții face lectura mult mai plăcută și dă lecturii în sine un avânt mult mai puternic. Mie, de pildă, mi-a plăcut mult să examinez fiecare personaj în parte, iar faptul că toate aceste întâmplări se întrepătrund cu elemente ale naturii precum oceanul, ori flori (de exemplu laleaua) crează o atmosferă atât de plăcută și de liniștitoare. De fapt frumusețea acestei cărți se naște din lucruri mărunte care dau o semnificație aparte, din banalități care întrec limina banalității prin modul în care sunt redate.

O carte cu adevărat interesantă, cu persoanje foarte bine structurate, care redau diferite stări sufletești, care trăiesc fel și fel de emoții. Un volum impresionant pe care îl recomand cu cel mai mare drag. Alegerea perfectă pentru o după-amiază însorită de primăvară petrecută în grădină.
Iată și câteva citate care m-au impresionat:
Vedea prin parbriz valurile mari venind către tărm, lovind atât de puternic marginea falezei, încât împroșcau spumă în aer, apoi apa cădea leneș înapoi, cu stropii cernându-se printre razele de soare strecurate printre norii întunecați.
O, lume nebună, ridicolă, de nepătruns! Uite cât își dorea ea să trăiască, uite cum își dorea să se agațe de viață.
Sprijinându-și capul de perete, jucându-se cu fusta neagră, Angie își dădu seama că înțelesese ceva prea târziu și probabil că așa e viața - înțelegi ceva atunci când e prea târziu. 
Oamenilor le place să creadă că misiunea generației tinere este să ducă lumea la pieire. Dar nu e adevărat, nu? De fapt, sunt buni și plini de speranță, și așa ar și trebui să fie. 
De parcă ar fi știut ceea ce Harmon nu știa: că viețile oamenilor se sudează asemenea oaselor, iar fracturile ar putea să nu se mai închidă niciodată. 
Nu în ultimul rând, doresc să mulțumesc frumos editurii Litera pentru acest volum impresionant. Vă amintesc că acest roman poate fi comandat de AICI, de pe site-ul editurii, cu o reducere de 56%, la numai 19,90 RON! 

...sau ați parcurs deja acest roman? În cazul acesta, secțiunea comentarii este deschisă tuturor celor care vor să-mi comunice părerea lor în legătură cu această carte!


Impresii despre Gaudeamus, Cluj-Napoca


Salut, salut! Ce mai faceți? Nu știu voi, însă eu zilele astea mi-am făcut ceva „provizii” pentru perioada ce urmează, vorbind despre cărți. 

Cu siguranță știți că pe data de 23 aprilie a fost sărbătorită Ziua Internațională a Cărții, iar cu această ocazie, după cum spuneam și în postările anterioare, un eveniment foarte frumos de promovare a lecturii a avut loc la București, respectiv la Cluj-Napoca. Ei bine, cu toate că nu am putut ajunge joi în Cluj-Napoca pentru a lua parte la eveniment, am fost astăzi la târgul de carte Gaudeamus desfășurat în Cluj în perioada 22-26 aprilie. Să nu vă închipuiți cumva că aș fi putut pleca de acolo fără câteva bunătăți literare. Iar, deoarece mi-a plăcut foarte mult, mă gândeam să împărtășesc cu voi părerea mea.

Încep prin a spune că atunci când ajunsesem în fața cortului, pe la 10 dimineața, parcă încă nu-mi venea a crede că totuși eram acolo. Atunci s-a întâmplat o chestie tare drăguță: am fost întâmpinată cu un balon și o înghețată de la Algida, dacă nu mă înșel. Mi se pare foarte tare ideea asta de a împărți gratuit oamenilor câte o înghețată și un balonaș, mai ales că a fost o zi călduroasă. Am apreciat asta. De asemenea, am mai avut parte de ceva surprize plăcute, le voi menționa imediat ce vă arăt ce cărți am întâlnit pe la edituri.

Deci, am intrat în cortul unde se desfășura târgul și...bum: multe, multe cărți. Peste tot. Înainte de a vă arăta ce mi-am cumpărat eu, vă invit să aruncați o privire alături de mine printre standurile unora dintre editurile prezente:

Corint
Am aruncat și eu o privire peste cărțile de la Corint, însă nu m-a prea atras nimic. Unele dintre cele clasice se găsesc și la editura Art și îmi plac mai mult edițiile respective, de aceea nu mi-am luat nimic de la ei.

Curtea veche
Interesante cărțile de la Curtea Veche! Mi-aș fi luat probabil Mesaj către tineri de Alex Ștefănescu dacă nu aș fi citit-o deja, haha. Apare și recenzia cât de curând.

Humanitas
Nu mai încape vorbă, editură de excepție, dacă mă întrebați pe mine. Mă pasionează tot ce înseamnă Humanitas. Au avut și ei ceva reduceri, de altfel.

Okian

Știu că Okian nu este editură, însă dacă tot am făcut ceva poze, am zis să le pun și pe acestea. Mă gândeam să îmi cumpăr ceva clasici de aici, dar apoi m-am răzgândit pentru că mai am o grămadă de alte cărți de citit, iar colecția aceasta, deși foarte frumoasă, are un scris minuscul care probabil m-ar fi incomodat. 

TREI
Aceasta este doar o mică parte a standului celor de la Trei. Mi-a plăcut că au avut multe cărți și că cele mai multe erau accesibile, la un preț bunicel.

Nemira
La Nemira m-am uitat așa mai fugitiv după Omul obsedat de cărți de Allison Hoover Bartlett, carte pe care nu am găsit-o. Dacă a fost din cauza neatenției mele sau nu - n-aș putea spune. În orice caz, am apreciat mult modul în care au fost organizate cărțile pe rafturi și acele postere cu The hunger games chiar mi-au captat atenția. Reducerile au fost destul de bune, mi se pare. Eu nu am găsit pe moment ceva care să mă atragă atât de tare încât să cumpăr cartea respectivă, însă și-a luat o prietenă o carte la o reducere frumoasă.

Rao
...și am găsit Raiul. Iubesc colecția asta, pur și simplu. E atât de perfectă.

All
Hmm, aici n-am zăbovit prea mult, momentan mi-am făcut plinul la editura All: am primit la un schimb Magazinul de sinucideri, carte tradusă la All, lucru care mă încântă tare mult.

Litera
Și ultima, dar nu cea din urmă, editură pe care v-o arăt este Litera, editură după care m-am învârtit o bună bucată de vreme fiindcă, dintr-un motiv sau altul, nu am observat-o. Oricum, au fost destul de puține cărți aici, iar cele care au fost nu erau tocmai pe gustul meu.

Acum să vă arăt și cărțile pe care mi le-am luat:

  • 40 de zile de Chris Simion
  • Împăratul muștelor de Wiliam Golding
  • Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi de Herta Muller
  • Dama cu camelii de Alexandre Dumas-fiul
Recunosc, dintre cele două cărți de la Humanitas mi-a fost cel mai greu să aleg. Și ce faci când nu știi pe care să o cumperi? Le iei pe amândouă! Ambele premiate cu Premiul Nobel - presimt că o să-mi placă. 40 de zile de Chris Simion e prima pe care mi-am cumpărat-o și, surprinzător, am găsit-o la prețul de numai 20 de lei.
De asemenea, am primit și un semn de carte atât de drăguț:


...și un voucher de 20 de lei pe cartepedia.ro (acesta l-am găsit în cartea Dama cu camelii)!
Prin urmare, cu siguranță a fost o experiență minunată și am o părere foarte bună despre acest târg (cel puțin despre cel de anul acesta). Totuși, am fost destul de dezamăgită să constat că lipsește standul celor de la Univers..
În final, vă amintesc că târgul mai este deschis și duminică, 26 aprilie, între orele 10:00 și 15:00, în cazul în care nu ați ajuns deja la el. Eu zic să faceți o vizită dacă puteți, nu veți regreta.

Voi ați fost anul acesta la târgul Gaudeamus?
În caz că da, aștept impresiile voastre într-un comentariu, împreună cu orașul în care ați fost.
Sunt nerăbdătoare să aflu și părerea voastră.



sâmbătă, 25 aprilie 2015

Noaptea cărților deschise alături de Editura Litera


Joi, 23 aprilie, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, a avut loc a treia ediție a campaniei Noaptea Cărților Deschise, desfășurată simultan în București și în Cluj. Peste 4500 de iubitori de carte au participat la cel mai mare manifest pro-cultură din România, formând lanțuri umane impresionante ca lungime în jurul Palatului Parlamentului, respectiv Universității Babeș-Bolyai. 

Litera a oferit în cadrul campaniei peste 10 000 de cărți, din colecțiile Clasici Moderni, Biografii, Thriller, Agatha Christie, Biblioteca pentru toți, Biblioteca pentru toți copiii, Scriitori români ilustrați. 

Noaptea Cărților Deschise a fost  ocazia cu care ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, a anunțat că a primit sprijinul necesar pentru a reduce TVA-ul la cărți la 5%.  
Printre persoanele publice care s-au alăturat campaniei Noaptea Cărților Deschise se numără Andreea Marin, Monica Davidescu, Rareș Bogdan, Dorin Chiotea, Aneta Sîngeorzan, Cristian China Birta, Laura Câlțea, Camelia Cavadia.
Cei mai mici manifestanți  pro-cultură s-au  jucat și s-au distrat împreună cu Gașca Zurli.

„23 aprilie 2015, Ziua Internațională a Cărții, va rămâne o zi memorabilă și acest lucru se datorează miilor de iubitori de carte care au răspuns provocării noastre și au venit în număr impresionant la Casa Poporului și la Universitatea Babeș-Bolyai, în cea mai mare manifestație pentru cultură din țară. Îi felicităm pe participanți că i-au oferit cărții și acestei zile atenția cuvenită!  Ne bucurăm că peste 10 000 de cărți au ajuns la cititori și că acțiunea de încurajare a lecturii s-a bucurat de un mare succes.” – Marin Vidrașcu, director executiv al Editurii Litera.  

Campania Noaptea Cărților Deschise este organizată de Editura Litera și ziarul Ring. Partenerii ediției 2015: Universitatea Babeș-Bolyai și Cărțile pe față. Sponsorul ediției 2015: Apa Nova.

marți, 21 aprilie 2015

Cel mai mare manifest pro-cultură din România de Ziua Internațională a Cărții

Salutări, salutări!
Dacă acum câteva zile publicasem o postare de tipul unui comunicat de presă despre acest eveniment ce se va desfășura la București, în data de 23 aprilie, de Ziua Internațională a Cărții, atunci astăzi revin cu o veste bună pentru cei care nu pot ajunge la București: acest eveniment a fost extins, prin urmare se va desfășura simultan în București și în Cluj
Să vedem ce ne spun prietenii de la editura Litera:

Joi, 23 aprilie, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, are loc a treia ediție a campaniei Noaptea Cărților Deschise. Anul acesta, campania se va desfășura simultan în București și în Cluj, reprezentând cel mai mare manifest pro-cultură din România. Iubitorii de carte sunt invitați să formeze lanțuri umane impresionante ca mărime, în jurul clădirilor-simbol din cele două orașe. Fiecare participant va ține în mâini câte o carte deschisă, oferită de editura Litera
Începând cu ora 18.30, peste 12 mii de cărți își așteaptă iubitorii la Casa Poporului din București și la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Organizatorii îi provoacă pe bucureșteni și pe clujeni să vină în număr cât mai mare, pentru a forma cel mai mare lanț uman în onoarea cărții. 

Ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, va fi prezent în București, la Noaptea Cărților Deschise, pentru a sărbători Ziua Internațională a Cărții alături de cititori. Punctul de întâlnire al participanților este vis-a-vis de Casa Poporului, în alveola de la Parcul Izvor.
Este cea mai potrivită ocazie de a demonstra că și românii acordă cărții și lecturii atenția cuvenită și se aliniază țărilor din întreaga lume, în care este deja o tradiție să sărbătorească Ziua Internațională a Cărții prin campanii culturale foarte ample. 

Primele două ediții ale campaniei Noaptea Cărților Deschise au oferit participanților un impresionant spectacol al miilor de cărți deschise, care acopereau perimetre mari din centrul Bucureștiului, așteptându-și cititorii. Aproximativ 20 000 de bucureșteni au luat parte la aceste spectacole, primind o carte Litera în dar și sărbătorind Ziua Internațională a Cărții.
Evenimentul este organizat de Litera și Ring, în parteneriat cu Universitatea Babeș-Bolyai și Cărțile pe față.

Mai multe detalii pe paginile evenimentelor de pe Facebook:

Nu știu voi, însă eu mă bucur tare mult că a ajuns și la Cluj această frumoasă inițiativă. Am fost plăcut surprinză să aud această veste. Cu toate că sunt de prin zonă (Hunedoara, aproximativ 3 ore distanță de Cluj), nu voi ajunge la eveniment, însă sper totuși să mă întâlnesc săptămâna aceasta cu Clujul în cadrul târgului de carte Gaudeamus (care se desfășoară în perioada 22-26, în Piața Unirii, apropo). Ceea ce va fi, rămâne de văzut. Oricum, noi ne citim curând și promit să vă țin la curent!




sâmbătă, 18 aprilie 2015

„The little prince” de Antoine De Saint-Exupery - Recenzie


Disponibilitate: Okian
Editura: Wordsworth Editions
Data publicării : 5 iunie 1995
Număr pagini: 112

„The little prince” de Antoine De Saint-Exupery este o carte pe care, cu toate că am citit-o luna trecută, abia astăzi am început să îi recenzia - asta pentru că imediat ce am terminat-o am simțit că am nevoie de o mică pauză, cu scopul de mă aduna cumva, căci această carte m-a ghicit atât de mult. Să vă spun că numai cu puțin timp înainte de a începe a lectura această carte m-am gândit la subiectele abordate de către Antoine De Saint-Exupery ar suna poate puțin superficial din partea mea. Dar este adevărat.

Personajul principal al acestei povești este, după cum probabil v-ați dat seama, Micul prinț, un băiețel venit de pe altă planetă să viziteze al nostru teritoriu. Acesta vizitează mai multe planete, iar cea de-a șaptea planetă pe care o vizitează este Pământ. În călătoria sa, acesta se întâlnește cu diferite persoane sau animale cu care poartă converații, iar din convorbirile acestora se desprinde întotdeauna câte o morală. Această carte este o alegorie, este o întreagă metaforă. Antoine De Saint-Exupery accentuează contrastul, bariera care se clădește cu timpul între cele două lumii contradictorii: pe de o parte de află lumea celor mari, o lume din plastic, unde domină monotonia, dreptatea, adevărul; pe de altă parte avem lumea celor mici, lumea celor care văd frumosul și îl crează, unde arta este pestre tot, unde viața este magie. Ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun, am să-mi permit să inserez un citat în rândurile ce urmează:
When you talk to them about a new friend, they never ask questions about essential matters. They never say to you: „What does his voice sound like? What games does he prefer? Does he collect butterflies?” They ask you: „How old is he? How many brothers does he have? How much does he weight? How much money does his father earn?” It is only then they feel they know him. If you were to mention to grown-ups: „I've seen a beautiful house built with pink bricks, with geraniums on the windowsills and doves on the roof..” the would not be able to imagine such a house. You would gave to say to them: „I saw a house worth a hundred thousand pounds.” Then they would exclaim: „Oh! How lovely.”
„The little prince” este o povestioară clasică care mi-a plăcut extrem de mult, tocmai de aceea are 5 steluțe de la mine pe Goodreads. De altfel, această carte i-a adus un succes neașteptat scriitorului francez, aceasta fiind stradusă în aproximativ 110 limbi. În mod evident, această carte a fost scrisă în original în limba franceză, iar dacă cunoașteți cât de cât limba sau, mai bine, dacă vreți să vă îmbogățiți vocabularul referitor la limba franceză, eu v-o recomand cu drag. Eu am ales să o citesc în limba engleză deoarece franceza nu-mi place atât de mult, plus că e mult mai la îndemână de găsit în limba engleză sau română. O carte într-adevăr fascinantă despre condiția umană, însoțită de ilustrații pe măsură, care creionează mai adânc lumea micului nostru Prinț. Această carte este, de fapt, un adevăr, un adevăr trist, aș putea spune, al zilelor noastre - și nu numai.

Dacă vreți să pătrundeți mai bine în lumea Micului Prinț, haideți să parcurgem împreună următoarele citate extrase din carte, citate care pe mine chiar m-au emoționat:
But the eyes are blind. One must look with the heart.
"What does „admire” mean?"                                                                                                "To admire means that you consider me the hand-somest, the best dressed, the richest and the most intelligent man on this planet. "                                                                       "But you are all alone on this planet!"                                                                                   "Do me this kindness. Admire me all the same!"                                                                   "I admire you," said the little prince with a slight shrug of his shoulders, "but why should that mean so much to you?"                                                                                                   And the little prince went away. "Grown-ups are really very odd," he said to himself, as he continued on his journey.
Înainte de a încheia, țin să menționez că această carte este destinată publicului întreg, nu este o carte pentru copii! Sincer să vă spun, dacă mi-ar sta în putere, aș dori să pot influența mai mulți adulți să citească această povestioară, căci poate se vor regăsi și ei printre paginile cărții. 

De asemenea, pe voi, cei care ați citit această recenzie, vă invit să-mi spuneți părerea voastră, în caz că ați citit și voi cartea.

miercuri, 15 aprilie 2015

Litera și Ring organizează a treia ediție a campaniei Noaptea Cărților Deschise


Cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, Litera și Ring organizează a treia ediție a campaniei Noaptea Cărților Deschise. Anul acesta, campania își propune să aducă în stradă atât cartea, cât și pe iubitorii ei, în cel mai mare manifest pro-cultură din România. Participanții sunt invitați să înconjoare Casa Poporului, ținând în mâini câte o carte deschisă, de la editura Litera.

Joi, 23 aprilie, începând cu ora 18.30, peste 10 mii de cărți își așteaptă iubitorii la Casa Poporului. Organizatorii îi provoacă pe bucureșteni să vină în număr cât mai mare, pentru a forma cel mai mare lanț uman în onoarea cărții. Personalități importante din lumea culturală și din alte domenii vor participa la Noaptea Cărților Deschise.

Este cea mai potrivită ocazie de a demonstra că și românii acordă cărții și lecturii atenția cuvenită și se aliniază țărilor din întreaga lume, în care este deja o tradiție să sărbătorească Ziua Internațională a Cărții prin campanii culturale foarte ample. De exemplu, în Spania se organizează un maraton de citit care dureză două zile, iar regele Spaniei decernează premiul Miguel de Cervantes. În Marea Britanie şi Irlanda au fost inventate "jetoanele pentru carte", care valorează 1 liră fiecare şi care sunt distribuite pe parcursul anului în toate şcolile şi liceele pentru a fi folosite la achiziția de cărți de Ziua Internațională a Cărții. În Dubai, compania aeriană Emirate oferă cărți pasagerilor, încurajându-i să le ofere la rândul lor în ţările unde călătoresc, orchestrând astfel o iniţiativă de schimb de cărţi pentru mai mult de 100 de destinaţii din toată lumea. În Germania, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii se organizează evenimente în cadrul cărora diverse organizaţii, companii și persoane fizice donează sute de mii de volume. Concursuri de costume ale personajelor din cărţi sau concursuri pe Instagram cu fotografii ale cititorilor la metrou sunt alte forme de a marca Ziua Internațională a Cărții în mari orașe din lume.

Primele două ediții ale campaniei Noaptea Cărților Deschise au oferit participanților un impresionant spectacol al miilor de cărți deschise, care acopereau perimetre mari din centrul Bucureștiului, așteptându-și cititorii. Aproximativ 20 000 de bucureșteni au luat parte la aceste spectacole, primind o carte Litera în dar și sărbătorind Ziua Internațională a Cărții.

Mai multe detalii pe pagina evenimentului de pe Facebook:
https://www.facebook.com/events/1578407239043510/

marți, 14 aprilie 2015

„Ce ne spunem când nu ne vorbim” de Chris Simion – Recenzie


Editura TREI
Anul publicării: 2011
Nr. pagini: 251

Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează iubitul, părinţii, prietenii... tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele. Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Înainte de a începe recenzia propriu-zisă, aș dori să vă spun câteva cuvinte despre Chris Simion, autoarea acestei cărți pe care sunt pe cale să o recenzez, căci aceasta se enumeră, totuși, printre scriitorii noștri români contemporani care știu ce fac cu literatura.

Așadar, ca să încep cu începutul, Chris Simion s-a născut pe 20 august 1977, în București. Aceasta a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” - București secția teatrologie în 2000 și secția religie teatru în 2005. În 2000 a înființat Compania de Teatru D'AYA împreună cu scriitorul francez Pascal Bruckner, iar ulterior, în anul 2009, Chris Simion devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Printre scrierile acesteia se numără „Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani”(1994), „Disperarea de a fi”(1996), „Dumnezeu se roagă la mine”(2002), cât și cele două romane ale sale mai recente: „Ce ne spunem când nu ne vorbim”(2011) și „40 de zile”(2015).
De asemenea, a realizat și numeroase spectacole, printre care: „Dragostea durează trei ani” după Frederic Beigbeder, „Maitreyi” după Mircea Eliade și „Oscar și Tanti Roz” după Eric Emmanuel Schmitt.

Acum că am terminat cu această scurtă introducere, să trecem la mine – la părerea mea. Trebuie să mărturisesc să iar mă aflu într-un impasNu știu de unde să iau această carte, fiindcă a năvălit asupra mea asemenea unui val care se lovește de țărmul mării. În primul rând, aș dori să clarific un lucru: cu toate că „Ce ne spunem când nu ne vorbim” este un roman alcătuit din emailuri (unele trimise, altele nu) scrise de cărtre cele două ființe care înfățișează tipologia umană, anume femeia, respectiv bărbatul, accentul nu cade pe iubirea dintre cei doi, ci pe condiția umană, pe descoperirea sinelui. Iar acest aspect al cărții m-a înnebunit întru totul, m-a făcut să o ador (deși termenul acesta se poate să fie puțin exagerat). 

Citisem primele 100 și ceva de pagini și deja îmi formasem o opinie... total greșită: am catalogat-o ca fiind o carte care nu are altceva de oferit decât niște pasaje destul de siropoase, mărturisirile de iubire dintre cele două personaje, Floarea Soarelui și Zmeul Albastru, neîmpresionându-mă deoarece nu sunt o adeptă a genului romance. Apoi, azi-noapte, ghidată de curiozitate în mare parte, am deschis cartea la pagina la care rămăsesem și am lăsat cuvintele să-mi invadeze eul. Să vă spun despre ceea ce am dat... ar fi puțin rușinos, având în vedere opinia mea greșită pe care o aveam cu câteva ore mai devreme. Am pătruns dincolo de cuvintele scriitoarei - nu, nu, ce nebunii tot îndrug aici?! -, am trăit fiecare cuvânt, frază, pagină, astfel am făcut cunoștință cu un suflet care se căuta pe sine, un suflet frânt printre mii de suflete, m-am împrietenit cu un suflet care mi-a spus o poveste despre adevăr, iubire și viață, dar mai mult decât atât: mi-a spus o poveste despre mine, o poveste pe care nu o voi uita prea curând. Căci întâlnirea cu un suflet este de neuitat. 

Într-adevăr, mi s-a părut că această carte a avut și unele scăpări, aici fiind strict subiectivă, în sensul că m-a deranjat puțin repetarea intenționată a unor pasaje, spre exemplu „respir prin tine” și alți termeni de genul aceasta, însă cu siguranță și pasajele respective au avut rolul lor în această.. poveste.

Dacă protagonista noastră într-adevăr s-a luptat cu cancerul sau nu.. asta vă provoc pe voi să aflați, citind cartea!

Nu că m-aș crede critic literar, însă simt nevoia de a-mi exprima punctul de vedere în legătură cu următorul lucru. Citisem azi niște opinii ale altor cititori și unele dintre ele mi-au rămas în minte, iar de aici se desprinde următorul sfat pe care vi-l dau: dacă căutați o narațiune tipică, scrisă la persoana a treia, în care ne este prezentată viața protagonistei, atunci nu ați ajuns la cartea potrivită. Din nou, în opinia mea, această carte este mult mai mult decât o simplă conversație dintre două voci, este ceva superior, o lectură cu o anumită sensibilitate și, de ce nu, chiar profunzime aș putea spune. „Ce ne spunem când nu ne vorbim” este o carte care pune anumite probleme existențiale. Nu este ceva genial, nu mă-nțelegeți greșit, este pur și simplu o lectură pe care eu o recomand cu drag, căci consider că merită citită. O carte care, mie una, mi-a făcut pielea de găină – cel puțin finalul chiar mi-a creat această stare. 

Atâta vorbărie și iată că.. era să uit tocmai de citate. Și credeți-mă, încă câte am selectat! Mă voi limita însă la câteva:
Să cazi, să te ridici, să mergi mai departe. Ce e mai important: să trăiești călduț, fără întrebări, fără suferință. să înnoți la suprafață sau să te lași sfâșiat, să te doară, să cureți mizeria din tine, să smulgi toate buruienile și să înoți în adânc fără teamă că te încolăcește vreo iarbă?
Unii dorm, alții aleargă, iar eu, singură, ascult viața. De ce unii zic că viața are melodie? Eu nu aud nimic. Viața nu face zgomot. Trece ușor, adie ușor, adie atât de ușor, că dacă nu ești atent, îți scapă printre degete.
Obstacolele cu care te confrunți în afară reprezintă limitele pe care le porți înlăuntrul tău. Încearcă o fază: crede pentru a vedea, nu a vedea pentru a crede. Singurul care te poate face fericit ești tu însuți.
Aș putea să fiu orice nimic care să aducă în suflet o bucată de frumos. Dar, ca să uiți o secundă de tine, îți trebuie curaj. S-ar putea să îți placă atât de mult să rămâi altceva, încât să te pierzi pe tine însuți, să-ți pierzi identitatea. 
 Lupta adevărată se naște în momentul în care te ai și începi să te păstrezi, să nu te mai pierzi.

Voi ați citit deja această carte? Atunci vă invit să împărtășiți cu mine impresiile voastre, dacă doriți!