„Olive Kitteridge” de Elizabeth Strout - Recenzie

Editură: Litera

Anul publicării: 2008

Număr pagini: 320

Traducere: Ioana Opaiț

Câștigătoare a Premiului Pulitzer pentru ficțiune în 2009, Olive Kitteridge este o carte despre condiția umană, despre cunoașterea de sine, cât și despre relațiile umane care împăienjenesc existența. O carte despre pierdere, speranță și iubire.

Premiul Pulitzer, de care posibil să mai fi auzit, vă amintesc că este un premiu pentru jurnalism american creat în anul 1904 de către jurnalistul american Joseph Pulitzer. Pentru jurnaliști, acesta este un premiul echivalat cu premiul Nobel aocrdat cercetătorilor sau cu premiul Oscar din cinematografie.

De menționat este faptul că această carte este ecranizată, iar dacă doriți să urmăriți și ceva 4 episoade apărute, dați click AICI pentru a afla mai multe informații despre serial și despre actorii pe care îi veți întâlni în acest mini-serial.

Autoarea acestui roman, Elizabeth Strout, este o romancieră americană contemporană, născută în anul 1956, în Portland, Maine. Aceasta urmează cursuri la Oxford, iar după un an, în 1982, își publică primul text literar în revista New Letters. Se mută apoi la New York și continuă să scrie la primul său roman (timp de șapte ani), acesta intitulându-se Amy and Isabelle. Publicat în anul 1998, romanul se bucură de un mare succes în Statele Unite. Al doilea roman scris de Elizabeth Strout este Abide with me (2006), acesta devenind bestseller național.

Olive Kitteridge este o carte cu care am avut ceva probleme la început, căci nu puteam să trec de primele pagini, considerând-o destul de plictisitoate. Cu toate acestea, într-o zi însorită m-am încumetat și m-am așezat frumos pe scăunel în grădină și am lăsat textul să curgă prin mine precum înaintează un râu în drumul său. Asta e și ideea: această carte este precum o apă stătătoare liniștită care îți alunecă atât de ușor printre degete dacă te rupi puțin de această aglomerare zilnică, de stres, de nervi, de repezeală. Un volum care se citește în liniște, pe care nu trebuie să îl grăbești.

Olive Kitteridge, personajul principal al acestul volum, care participă câte puțin la toate micile întâmplări ce ne sunt prezentate, este o fostă profesoară de matematică, acum pensionată, care nu recunoaște mereu schimbările petrecute în cei din jurul ei: o pianistă de bar bântuită de o iubire din trecut sau un fost elev care și-a pierdut dorința de a trăi. 

Această carte dă într-adevăr viață banalului, iar faptul de a te identifica cu personajele cărții face lectura mult mai plăcută și dă lecturii în sine un avânt mult mai puternic. Mie, de pildă, mi-a plăcut mult să examinez fiecare personaj în parte, iar faptul că toate aceste întâmplări se întrepătrund cu elemente ale naturii precum oceanul, ori flori (de exemplu laleaua) crează o atmosferă atât de plăcută și de liniștitoare. De fapt frumusețea acestei cărți se naște din lucruri mărunte care dau o semnificație aparte, din banalități care întrec limina banalității prin modul în care sunt redate.

O carte cu adevărat interesantă, cu persoanje foarte bine structurate, care redau diferite stări sufletești, care trăiesc fel și fel de emoții. Un volum impresionant pe care îl recomand cu cel mai mare drag. Alegerea perfectă pentru o după-amiază însorită de primăvară petrecută în grădină.

Iată și câteva citate care m-au impresionat:

Vedea prin parbriz valurile mari venind către tărm, lovind atât de puternic marginea falezei, încât împroșcau spumă în aer, apoi apa cădea leneș înapoi, cu stropii cernându-se printre razele de soare strecurate printre norii întunecați.

O, lume nebună, ridicolă, de nepătruns! Uite cât își dorea ea să trăiască, uite cum își dorea să se agațe de viață.

Sprijinându-și capul de perete, jucându-se cu fusta neagră, Angie își dădu seama că înțelesese ceva prea târziu și probabil că așa e viața - înțelegi ceva atunci când e prea târziu. 

Oamenilor le place să creadă că misiunea generației tinere este să ducă lumea la pieire. Dar nu e adevărat, nu? De fapt, sunt buni și plini de speranță, și așa ar și trebui să fie. 

De parcă ar fi știut ceea ce Harmon nu știa: că viețile oamenilor se sudează asemenea oaselor, iar fracturile ar putea să nu se mai închidă niciodată. 

Nu în ultimul rând, doresc să mulțumesc frumos editurii Litera pentru acest volum impresionant. Vă amintesc că acest roman poate fi comandat de AICI, de pe site-ul editurii, cu o reducere de 56%, la numai 19,90 RON! 

...sau ați parcurs deja acest roman? În cazul acesta, secțiunea comentarii este deschisă tuturor celor care vor să-mi comunice părerea lor în legătură cu această carte!