vineri, 7 august 2015

Câștigătorul Premiului Pulitzer 2014, „Sticletele”, de Donna Tartt, va fi ecranizat

Al treilea roman al Donnei Tartt, Sticletele, a atras deja laudele criticilor, o serie de nominalizări și un Premiu Pulitzer. 
Achiziționarea drepturilor de ecranizare a cărții de către Warner Bros îi reconfirmă succesul.

Filmul va fi produs de Brett Ratner, regizorul filmelor de succes Ora de vârf, Dragonul Roșu și recentul blockbuster Hercules, alături de Brad Simpson, producătorul câștigătorului Premiului BAFTA din anul 2012, Jocurile foamei. 

Povestea adolescentului de 13 ani a cărui soartă se schimbă din cauza unei picturi misterioase din secolul al XVII-lea, dinamica acțiunii plasate în orașele New York, Las Vegas și Amsterdam, relația de dragoste desfășurată pe fundalul teribil al lumii interlope sunt elementele cheie ale unei adaptări cinematografice de succes. Donna Tartt a creat în Sticletele o scenă enormă de artă și violență, marcată de frumusețe pură și pierderi zguduitoare.

Scriitoarea americană în vârstă de 51 de ani a fost clasată de revista Time în top 100 cei mai influenți oameni din lume. Romanele ei, Istoria secretă, Micul prieten și recentul Sticletele sunt scrise la răstimp de câte un deceniu. Este timpul pe care Tartt și-l alocă construirii unor adevărate capodopere, confirmate de critici și cititori.  

joi, 6 august 2015

Citite în luna iulie

Salutări și bine v-am găsit la o nouă postare în care am să vă prezint cărțile citite luna trecută.

Adevărul e că nu am citit atât de mult pe cât m-aș fi așteptat, asta pentru că am intrat într-un fel de reading slump (adică pur și simplu nu simțeam acea chemare la lectură)... și-așa s-a scurs a doua jumătate a lunii.

Important e că mi-am revenit în fire și sunt gata să petrec o zi întreagă citind!

Cărțile pe care le-am parcurs în decursul lunii iulie 2015 sunt:

  1. „Extrem de tare și incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer. O carte foarte frumoasă care a reușit să-mi ajungă la suflet. Recenzia AICI.
  2. „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath. Un roman semi-autobiografic emoționant. Deși, dată fiind condiția Sylviei Plath și întâmplările prin care a trecut, mi-a făcut plăcere să fac cunoștință cu această latură a sa. Recenzia AICI.
  3. „Neamul Corbilor: Copiii întunericului” de Lavinia Călina. Un roman captivant care m-a surprins în mod plăcut. Recenzia AICI.
  4. „Malad” de Alexandru Voicescu. Un roman care, dincolo de limbajul ușor vulgar și „tineresc” de la început, s-a dovedit a fi o lectură superbă, pe care am adorat-o mai apoi. Recenzia AICI.
  5. „ghicește-mi, Păpușa” de Raluca Ciochină. Un volum în versuri destul de scurtuț, o lectură ușoasă și simpatică. Recenzia este scrisă pe site-ul GoodRead.ro și o puteți citi AICI.
  6. „Seara cântărețelor” de Lidia Jorge. O poveste copleșitoare despre prietenie, dragoste, devotament și sacrificiu. Recenzia curând.
Ei, cam acestea sunt cărțile pe care le-am citit eu în lune iulie.
Dar voi? Cum a fost luna iulie pentru voi în materie de cărți?


joi, 30 iulie 2015

Litera lansează colecția de cărți educative „Academia copiilor isteți”

Litera lansează o nouă serie de cărți cu activități educative pentru copii cu ajutorul cărora cei mici pot învăța noțiuni elementare de matematică, limba română, desen prin metode de lucru noi și atractive.

Înainte de începerea noului an școlar, volumele cu personaje Disney îi așteaptă pe copii în librării. Acestea conțin activități distractive și jocuri interactive ce îi apropie pe copii de noțiunile elementare pe care le vor folosi în clasa I. Activitățile ordonate progresiv, în funcție de cunoștințele asimilate, și prezentate de eroii îndrăgiți ai desenelor animate preferate, sunt menite să trezească interesul copiilor pentru învățare. Jocurile, lucrul cu planșe detașabile, diploma finală acordată pentru rezultatele obținute în rezolvarea tuturor exercițiilor vor asigura adaptarea lor la primii ani de școală.

Primele volume ale colecției „Academia copiilor isteți” sunt: Prima mea carte de matematică, Învățăm scăderea, Învățăm adunarea, Învățăm să numărăm, Prima mea carte de limba română, Prima mea carte de desen, Ne jucăm și decupăm.

Litera a dezvoltat pe parcursul anilor numeroase colecții de cărți educative pentru copii: Copilul deștept, Școala celor șapte pitici, Biblioteca pentru toți copiii, Disney english, Citesc și mă joc, caiete de lucru, caiete de vacanță, enciclopedii și dicționare.

Leapșa: Summer and books

Am primit acest tag super simpatic de la Simina acum câteva zile (bine, de fapt acum șase zile) și încă de atunci păstrez deschisă fereastra către postarea ei în Chrome, să nu cumva să uit de el. Cred că principalul motiv pentru care am întarziat atât este reprezentat de... pozele pe care trebuie să le introduc.
Dar acum am rezolvat și cu pozele și-abia aștept să răspund cerințelor. Prin urmare, în caz că vreți să descoperiți mai bine ce se ascunde în mintea persoanei din spatele acestui blog, să invit să parcurgeți rândurile următoare.

1. E vară. Ai nevoie de un suc rece. Să spunem că nu ai nimic la îndemână, rece și de băut, dar ai o carte răcoritoare, plină de vitalitate și de suspans. Care ar fi aceea ?
„Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge sau o vreo carte asemănătoare cu aceasta. Este o lestură plină de suspans care pur și simplu creează dependență. Totul este extrem de bine conturat și gândit. I-am scris și o recenzie luna trecută, o puteți citi AICI.

2. Să spunem că biblioteca ta are nevoie de o restaurare. Fă o poză bibliotecii tale, atașeaz-o acestei cerințe și spune-ne care ar fi detefctul ei. (poți atașa doar o parte dacă dorești).
Am patru răftulețe de genul acesta. PATRU. Și aș mai avea nevoie de vreo trei, să zicem. Dar nu mă supără atât de mult acest fapt pentru că am unde să le pun oricum, hihi. Acesta este raftul destinat editurii Trei, mai sunt și niște micuți „intruși” de la Epica și Curtea Veche pe care nu am unde să îl pun, prin urmare și-au găsit locul aici, alături de Trei. Eh, sper fie confortabil locul.

3. Ai o soră/frate pasionat/ă de cărți ? Dacă nu, ai dori să fie pasionat/ă de cărți ?
Nu am nici soră și nici frate. Adică deloc. Și nu cred că mi-aș fi dorit să am fiindcă nu-mi place deloc când cineva „își bagă nasul” printre lucrurile mele, ceea ce bănuiesc că s-ar fi întâmplat dacă aș fi avut. Dar dacă totuși ar fi fost să fie, mi-ar fi plăcut să fie pasionat/ă de lectură, astfel am fi avut mare multe cărți împreună.

4. De când ai devenit pasionată de cărți, și de ce?
Cred că primele cărți pe care le-am devorat și care mi-au deschis o poatră către această lume a cărților au fost cele trei volume din trilogia „Forțele răului absolut” de Kelley Armstrong. Încă îmi amintesc cum făceam o oarecare întrecere cu o vecină „cine termină mai repede cartea”. Apoi am continuat cu seria „Academia vampirilor” de Richelle Mead. Genul acesta de cărți sunt exact acel gen de care, în momentul de față, mă feresc cât pot de tare. Nu mai sunt atrasă de așa ceva. Oh, și „Nu plânge sub clar de lună” mi-a plăcut prima dată când am citit-o, apoi am încercat să o recitesc și m-am speriat. E de-a dreptul.. detestabilă.
Țin neapărat să menționez ceva legat de ecranizarea primului volum din seria „Academia vampirilor”: filmul acela nu are nimic de-a face cu cartea, pur și simplu. E cea mai slabă ecranizare pe care am văzut-o vreodată. Îngrozitoare. 
Și de când am devenit pasionată de citit? Păi cam de un an am început să citesc așa mai mult. Citeam și înainte cu 2-3 ani, dar mult mai puțin.

5.Ai cunoscut mulți oameni de când ai blogul ?
Da, cu siguranță da. Mai mult decât atât, deținerea acestui blog m-a aproapiat de fel și fel de persoane care împărtășeau aceleași pasioni cu mine, în acest fel am descoperit multe bloguri ce au legătură cu cărțile și pe care le citesc în mod frecvent. E-adevărat, cu unii dintre ei am conversat mai puțin, cu alții mai mult, cu alții poate deloc, dar asta se poate schimba. 
În calitate de persoană care s-a mai întâlnit cu persoane cunoscute în mediul virtual, vă spun că e atât de frumos să te întâlnești cu persoană pentru prima dată „face to face” și să o cunoști deja destul de bine. Sper ca pe viitor să ajung să întâlnesc și persoane din lumea bloggingului!

6. Colegii de școală și profesorii, cunoscuții și rudele știu despre blogul tău ?
Îmi place întrebarea asta, îmi aduce aminte de un moment atât de drăguț din timpul școlii. Da, colegii mei de clasă știu de blogul meu, unii chiar îl urmăresc, alții mai puțin. Despre profesori nu știu ce să zic, știu doar că profesoara de franceză știe, asta pentru că întâmplarea face ca la ora dânsei să afle și restul clasei. Să vă povestesc. Vorbeam despre viitor, despre ce studii avem de gând să urmăm, dorințe pentru viitor, chestii de genul acesta. Eu sunt o fire destul de nehotărâtă, prin urmare când mi-a venit rândul am spus că mă gândesc să dau la Farmacie și ca să nu fie răspunsul meu atât de vag și nesigur am adăugat și faptul că orice aș face, o să continui să scriu recenzii pe blogul meu. Și-apoi, cum url-ul blogului meu poate părea destul de dificil, am fost rugată să-i scriu doamnei profesoare adresa blogului meu pe cartea de franceză. Asta s-a întâmplat anul ăsta școlar, cred că chiar în semestrul doi.
Cât despre rude.. hmm, nu cred. Părinții mei știu că am blog și că scriu recenzii la cărți, adică nici n-ar fi fost posibil să nu știe fiindcă na, atunci când primesc cărți „gratis” (adică pentru recenzii) cred că orice și-ar pune ceva întrebări. Oricum, de citit, nu cred că îl citesc. Mie mi-e indiferent.

7. Spune o carte cu o copertă extrem de roz.
„Turnul sinucigașilor” de Nick Hornby sau „Alegerea” de Kiera Cass.

8.Asculți muzică ? Care sunt artiștii și melodiile tale preferate?
Bineînțeles că ascult muzică, cine nu face asta? Oh, presimt să răspunsul ăsta va fi mai mult decât vă așteptați. Momentan sunt blocată pe James Bay și Years & Years. Am o mică obsesie pe unele melodii cântare de aceștia. De pildă, „Scars” și „Let it go” de la James Bay mi se par două piese pur și simplu perfecte. La fel și videoclipul de la „Let it go”, căci cealaltă piesă încă nu are un videoclip, dar vă recomand ACEST clip. Mai recomand și „Clocks go forward”!
De la Years & Years nu-mi plac multe melodii, dar îmi place mult coverul lor „Breathe”, după melodia ce-i aparține lui Sean Paul (dar sună mult mai bine decât melodia originală, părerea mea!). Îmi plac mult și trupe românești precum: Alternosfera, Robin and the Backstabbers, Les Elephantes Bizzares, Coma, Luna amară și Pistol cu capse. De asemenea, melodiile lui Ben Howard mă liniștesc sau cele ale lui Ed Sheeran. 

9. Dorești să scrii cărți ?
Momentan nu, poate în viitor. Am mai început ceva povestioare în trecut, dar de finalizat n-am finalizat nimic. Chestia e că sunt extrem de critică privitor la textele pe care le scriu și ajung greu să fiu mulțumită de ele și cred că de-asta mă feresc de asta. Iar în momentul de față, după cum am mai spus câtorva persoane, nu am ceva atât de special de trimis mai departe încât să merite să fie scris. Nu știu dacă înțelegeți ceva din ceea ce încerc să spun, dar pur și simplu n-am acel impuls care să mă îndemne să încep să scriu o carte; prefer să citesc operele altora.
Și că tot veni vorba de scris, cred că a venit momentul să vă spun că da, mai scriam pe un blog (tot personal) înainte să-mi creez acest blog. Dar nu despre cărți, ci texte persoane, versuri sau simple gânduri. Nu știu exact când și de ce n-am mai scris acolo, poate pentru simplu fapt că n-am mai simțit nevoia.

10. Să vedem dacă ești ordonată. Fă o poză unei părți din camera ta, chiar acum.
Pentru cerința aceasta am pregătit poza postată la cerința numărul 2, întrucât uitasem de acea provocare cu biblioteca și-avem de gând să vă arăt cât de ordonată mi-e biblioteca (sau doar un raft din ea), dar având în vedere împrejurările improvizez puțin și să vă las poza asta cu chestii portocalii și galbene, două culori care-mi plac atât de mult.

11.Ești pasionată de limbi străine ?
Nu chiar. Engleza îmi place, evident, dar cea de-a doua limbă pe care o studiez la școală, anume franceză, nu prea. Nu se prea prinde de mine mare lucru.

12. Au existat vreodată persoane care să te facă să nu mai citești ?
Nu, doar persoane care încearcă să mă facă să mă simt prost pentru că citesc, zic ei, „foarte mult”. Dar, bineînțeles, pentru mine asta e un compliment.

13. Cu ce limbă străină, sport, activitate, mâncare, sau om ai asemăna cititul ?
După cum zicea și Simina, pentru unii chiar ar putea fi o „limbă străină” cititul, dar eu mai degrabă l-aș asemăna cu mâncare, poate ceva fructe, că doar actul de a citi e la fel de sănătos și hrănește extrem de bine mintea.

14. Spune-ne 20 de lucruri ciudate sau interesante despre tine.
  1. M-am gândit de dimineață la cerința asta, dar probabil tot voi scrie alte chestii decât cele la care m-am gândi.
  2. Iubesc pisicile.
  3. Îmi place ploaia.
  4. Dacă aș putea, aș alege să dorm ziua și să stau noaptea trează;
  5. De fapt fac des ceea ce am scris mai sus.
  6. De fapt (x2) aș vrea să nu trebuiască să dorm deloc.
  7. Iubesc Clujul.
  8. De cele mai multe ori, când sunt supărată sau pur și simplu nu mă simt bine - mă găsiți pe tumblr sau pe pagina celor de la berlin-artparasites. Saaaau în grădină citind.
  9. Mi se spune că scriu mai mult decât vorbesc.
  10. Port aparat dentar de aproape un an de zile și îl iubesc.
  11. Acest tratament ortodontic mi-a schimbat viața și sunt foarte mulțumită de el până acum.
  12. Îmi place să îmi admir cărțile și să le aranjez.
  13. Urăsc pepenele galben (că tot e vară).
  14. Îmi plac la nebunie evenimentele precum „Color Run” - pline de culoare și fericire.
  15. Vreau să-mi vopsesc vârfurile verzi.
  16. Asta pentru că verdele e culoarea mea preferată.
  17. Iubesc din tot sufletul să merg cu trenul, mai ales să citesc pe tren.
  18. Coloratul mă relaxează.
  19. Recomand filmul The lovely bones!
  20. Mă gândesc să scriu o postare în care să vă recomand și filme, nu numai cărți.
15. Ce zodie ești ?
Fecioară. 31 august.

16. Ce fel de elevă ești ?
Hmm, nu știu! Eu zic că-s destul de cuminte!

17.Atașează o poză cu multe dintre cărțile tale (aranjate în ce fel vrei tu, absolut oricum)

*repostată; e de câteva luni poza, acum arată destul de schimbat raftul*

18. Atașează o poză cu tine și cartea preferată.

Doar asta o am, deși n-aș putea spune că am o singură carte preferată.

19. Ai un animal de companie ? Atașează o poză cu el.

20.Atașează o poză amuzantă.

21 Atașează câteva poze cu desenele tale.
Nu le găsesc, îmi cer scuze. Le am într-un dosar, însă habar nu am pe unde e! Poate cu altă ocazie, hihi. Oricum nu am talent la așa ceva.

22. În încheiere, ce dorești să le transmiți cititorilor tăi?
Să fie ei înșiși și să nu renunțe niciodată la ceea ce îi definesc. Și multe mulțumiri pentru prezența pe blog!

P.S: Precizez că acest tag a fost început săptămâna trecută și terminat... acum (și n-am mai modificat începutul).

Dau acest tag tuturor celor care vor să-l preia!

sâmbătă, 18 iulie 2015

„Neamul Corbilor: Copiii întunericului, vol. 1” de Lavinia Călina - Recenzie

Ce faci atunci când ești în pericol, când întreaga ta existență stă sub semnul întrebării, când răul e pretutindeni? Fugi, te ascunzi, încerci să mergi mai departe, apoi fugi și mai tare, cât mai departe.. dar ce se întâmplă când nu mai ai unde să fugi, când ești prins, când ești captiv în propriul tău coșmar? Ei bine, atunci începe adevărata aventură..

Pentru început, vă invit să faceți cunoștință cu autoarea acestui roman, Lavinia Călina.
Lavinia Călina s-a născut revolutionară, în decembrie ’89.Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timisoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În 2012 se înscrie la Școala Sanitară Carol Davila din Caransebeș, cu gândul ca poate într-o zi se va schimba ceva în sistemul sanitar. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firma (Calina Audio-Video). „Neamul Corbilor: Copiii întunericului” este cel de-al doilea volum publicat de Lavinia, primul fiind „Ultimul avanpost”.

„Neamul Corbilor: Copiii întunericului” mi s-a părut un roman foarte bine construit, plin de originalitate care nu a încetat să mă surprindă până la ultima pagină.
În acest roman este vorba despre două adolescente cu personalități relativ diferite, Roxana și Nicol.
  Roxana este tipa cuminte, eleva care avea doar note bune la școală, participa la diferite olimpiade și pierdea nopțile în camera sa de cămin alături de câte o carte bună. Nicol, pe de altă parte, e cea care trece la acțiune, cea care ia inițiativă în orice situație, tipa dură, să zic așa. Cu toate acestea, viețile acestora două se schimbă radical în noaptea aceea... în noaptea aceea în care cele două adolescente sunt nevoite să îngroape o parte din ele în adâncul acelei nopți - și să adopte un alt stil de viață împreună.Prin urmare, aceste două tinere se văd nevoie să se mute într-un orășel nu prea cunoscut, ascuns între munți, care nu figurează pe hartă. 
 Roxana și Nicol, cu toate că sunt vrăjitoare și dețin puteri supranaturale, nu fac parte din niciun neam de vrăjitori. Tocmai de asta nu sunt în nicio secundă în siguranță, întrucât răul poate pândi la cel mai apropiat colțișor, iar „întunericul” e mai aproape decât ar fi crezut... Vor fugi oare și de data aceasta sau îi vor înfrunta pe cei care le vor răul? Răspunsul îl veți afla doar citind cartea.

Bun, acum că v-am relatat, pe scurt, despre ce este vorba în acest roman, permiteți-mi să fiu ceva mai subiectivă. Mărturisesc că, personal, n-am mai citit de mult un roman fantasy, cu vrăjitoare, ființe cu puteri supranaturale sau chestii din această sferă literară, însă acest roman a venit exact la momentul potrivit, mi-era dor de o astfel de lectură - genul ăla de lectură care te ține cu sufletul la gură. 

Mi-a plăcut mult faptul că întâmplările sunt relatate din două perspective, anume din perspectiva Roxanei și a Nicoletei (Nicol). Mi s-a părut interesant modul în care alternează capitolele, având astfel posibilitatea de a observa lucrurile din două unghiuri diferite.

Alt lucru care m-a surprins în mod plăcut a fost acțiunea, căci se întâmplă atât de multe evenimente, care mai de care mai neașteptate și mai palpitante, iar unele dintre ele mai că îți dau fiori. Un roman asemenea unui amalgam de gânduri, de sentimente. Frică, magie, iubiri neașteptate, acțiune, intrigi tensionante, putere, libertate - toate sub același acoperiș, adică într-un singur roman. Recomand acest roman cu drag dacă sunteți în căutare de un roman captivant, care să nu vă lase să dormiți și, bineînțeles, în special iubitorilor genului.

Când ești pe fugă, nu te mai gândești la ce lași în urmă, la persoanele pe care s-ar putea să nu le mai vezi, la locurile frumoase prin care nu o să te mai plimbi, la prieteni în compania cărora nu o să mai bei o bere, la cartea pe care nu ai mai returnat-o la bibliotecă. Și cu siguranță nu te gândești că ai uitat pe noptieră CD-ul cu formația preferată. Nu, atunci când fugi, tot ce vrei e să scapi, să ajungi cât mai repde posibil într-un loc în care nimeni să nu te conoască și nimeni să nu știe ce ai făcut.
 Mai frică mi-a fost de oamenii care se amestecă printre razele soarelui, cei ce te amăgesc cu un zâmbet cald și o îmbrățișare, cei ce te ademenesc cu vocea lor suavă, cei care te trădează fără să clipească. Să nu îți fie frică de întuneric, căci de la întuneric știi la ce te poți aștepta, să îți fie frică de lumină, cică lumina e cea care te orbește.
Mulțumesc frumos autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzare!Puteți achiziționa și voi acest roman de pe Libris (AICI) sau direct de pe site-ul editurii Herg Benet (AICI).

Editura Herg Benet 
Nr. de pagini: 283
Anul apariţiei: 2014

Desigur, dacă ați citit deja acest roman puteți să-mi lăsați impresiile voastre într-un comentariu. 

vineri, 17 iulie 2015

Nou în bibliotecă (4)

Ei, iată că m-am mai cumințit puțin în ultima perioadă. N-am mai cumpărat nicio carte de câteva săptămâni, dar asta nu înseamnă că n-au mai „apărut” cărți noi la mine în bibliotecă. Ce pot să spun, când nu vin eu la ele, vin ele după mine.. haha. Bine, bine, lăsând gluma la o parte, să vă prezint cărțile:

Cartea cu care încep este „Falsă identitate” de Mirela Oprea, carte care a ajuns la mine acum câteva luni, însă se pare că am uitat să o includ în posările anterioare. Mă îndoiesc ca mulți dintre voi să fi auzit de carte, căci nu prea am văzut vorbindu-se de ea. Acum nu știu să vă spun mai mult decât faptul că Mirela Oprea este o scriitoare constănțeancă, iar acesta este romanul său de debut.
Am fost plăcut surprinsă când am fost întrebată dacă doresc să primesc romanul doar pentru simplu fapt că îmi place să citesc. Mai e și semnat de autoare. Mulțumesc!
Cartea poate fi achiziționată online accesând următoarele site-uri: Elefant.ro, Libris.ro, Pravaliacucarti.ro, Books-express.ro sau Self-Publishing.ro.

„Neamul corbilor: Copiii Întunericului” de Lavinia Călina. Primită direct de la autoare spre recenzare. Mulțumesc! Am citit-o deja și mi-a plăcut mult. În curând recenzia!

Dacă tot am început cu volume semnate, să mai continui cu unul, nu? Mulțumesc mult autorului pentru carte! Cartea asta a fost o surpriză încă de când am primit-o (fiindcă nu mă așteptam), până ce am terminat-o de citit (asta pentru că m-a surprins în mod plăcut). Recezia curând, de asemenea!

Încă o carte primită pentru recenzie. E vorba de un volum de poezioare, o să-l citesc zilele următoare. Recenzia va apărea pe site-ul GoodRead.ro, unde, după cum probabil știți, mai scriu recenzii.

În sfârșit am pus mâna pe frumusețea asta! Nu sunt tocmai un mare cititor „Leda” - dar cartea asta chiar mă atrage. Din nou, mulțumesc Cărți nemuritoare!

Și ultima, dar nu cea din urmă, cartea care mi-a făcut ziua mai bună: „Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman. Atât îmi place când primesc colete surpriză, zău! Bine, de fapt așteptam coletul acesta de ceva vreme, însă azi se pare că nu m-am gândit deloc la el.. până ce am fost sunată de curier. Mulțumesc frumos, Editura Litera!

Atât deocamdată. Acum nu-mi rămâne decât să mă apuc serios de citit și de scris recenzii! :)

Voi ce cărți ați mai adăugat în bibliotecă? 
De asemenea, vă invit să-mi spuneți dacă ați citit vreo carte din cele menționate de mine și cum vi s-au părut!

joi, 16 iulie 2015

Noutăți de la Editura Univers

1.      ll Maresi. Cronici dinMânăstirea Roșie, Maria Turtschaninoff, traducere Karmen Bålko
Primul volum al trilogiei Cronici din Mânăstirea Roșie, Maresi este o carte despre chipurile întunecate ale Răului și despre puterea magică a prieteniei capabile să învingă totul, povestea unei fete care descoperă pe insula femeilor nu numai cunoașterea din cărți, dar și forța străveche, irezistibilă, redutabilă a feminității.

Maria Turtschaninoff (n. 1977) a început să scrie încă de la vârsta de cinci ani. Autorii ei preferați sunt Michael Ende, J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, C.S. Lewis. A devenit cunoscută pentru abilitatea ei de a crea lumi fictive impregnate de realism magic, inspirate din istorie și conținând elemente din mitologie și povești. Romanele sale pentru adolescenți (Arra, Underfors, Anaché, Maresi) i‑au adus Mariei Turtschaninoff Finlandia Junior Prize, The Swedish YLE Literature Prize și Society of Swedish Literature Prize.

Maresi este povestea dramatică, scrisă cu multă îndemânare și fantezie, a unei lumi matriarhale izolate pe o insulă, un refugiu pentru fetele care au reușit să scape din comunități conservatoare și opresive. În această carte plină de un suspans feroce, memorabilă, cu acțiunea situată într‑un trecut nedeterminat, există multe analogii cu femeile și fetele din societățile moderne: cunoașterea îi oferă lui Maresi, personajul principal, puterea de a schimba lumea.“
Juriul Finlandia Junior Prize 2014

2.      Portretul reginei, Emmanuel Kattan, traducere Diana Crupenschi
Colecția Romanul secolului XXI
                     
„Doamna se întinde, suspină, închide ochii. Corpul ei nu mai e decât o istorie, o mașinărie familiară, dar străină viitorului. Străină, mai ales, speranțelor care, spre propria‑i uimire, își mai găsesc adăpost în ea. Nu pentru că ar fi gata să se abandoneze unei dorințe noi, ci mai degrabă fiindcă dorința de a exista pentru altul, nevoia fizică de a fi ținută și strânsă în brațe de un bărbat, continuă să trăiască într‑un colț al conștiinței ei, ca o amintire neglijată, ca rochia de seară albastră de culoarea nopții care nu i se mai potrivește și pe care n‑o va mai purta niciodată, dar se încăpățânează să o păstreze în fundul unui dulap, protejată cu grijă de o husă din plastic, pentru orice eventualitate“ (Portretul reginei).

Emmanuel Kattan a studiat filosofia la Universitatea din Montréal, orașul său natal, și la Oxford. Și‑a publicat primul roman, Nous seuls (Noi singuri), în 2008 la Éditions du Boréal. Au urmat Les Lignes de désir (Cărări clandestine), în 2012, tradus de Editura Univers, și Le Portrait de la reine (Portretul reginei).


 3.      Problema umană, François Emmanuel, traducere Irinel Antoniu

Ce legătură există între lumea corporatistă contemporană şi Holocaust? În această narațiune alegorică, François Emmanuel scoate în evidenţă dezumanizarea produsă prin cinismul unui limbaj abstract şi tehnic. Eroul cărţii, psiholog într‑o mare firmă, primeşte ingrata misiune de a‑şi supraveghea propriul şef, dar mizele se dovedesc mai mari decât bănuise, iar peste dramele prezentului (criză, concedieri, restructurare) se profilează în filigran ororile trecutului.
François Emmanuel (născut la Fleurus, în Belgia, în 1952) este de profesie psihiatru. Participarea, în 1979, la Teatr Laboratorium al marelui regizor Jerzy Grotowski îl va stimula să scrie ficțiune. Debutează în 1989 cu romanul Retour à Satyah şi continuă să publice constant atât proză, cât şi poezie. La Passion Savinsen îi aduce în 1998 Premiul Rossel, iar Regarde la vague Premiul Trienal pentru roman în 2007. În 2004, devine membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia. La question humaine (2000), tradusă în cincisprezece limbi, este ecranizată de regizorul Nicolas Klotz, cu Mathieu Amalric în rolul principal.


4.      Escal-vigor, Georges Eekhoud, traducere Irinel Antoniu

Castelul Escal‑Vigor şi insula din jurul lui, Smaragdis, sunt scena pe care se construieşte utopia tânărului nobil Henry de Kehlmark. Dorinţa acestuia de a trăi conform naturii sale se loveşte de prejudecăţile unei întregi comunităţi care, deşi nu se dă înapoi de la propriile‑i excese, nu poate accepta dragostea dintre doi bărbaţi.

Georges Eekhoud (1854‑1927) a debutat cu două volume de poezii, dar avea să se impună prin romane precum Kees Doorik (1883) sauNoua Cartagină (1888; până acum singura carte tradusă în română, în 1958). Naturalismul său atrage laudele lui Émile Zola. Un veşnic revoltat împotriva constrângerilor sociale, se apropie de mişcările anarhiste. Romanul Escal‑Vigor (1899), unul dintre primele romane moderne care tratează deschis homosexualitatea, provoacă un scandal, iar autorul este urmărit în justiţie; este în final achitat, şi cu ajutorul unei scrisori de susţinere semnate, printre alţii, de Zola, André Gide sau Anatole France. În 1920 devine membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia.


 5.      Ziua Morților, Cees Nooteboom, traducere Luminița Bobu
Seria de autor Cees Nooteboom

Un regizor olandez de documentare filmează lucruri socotite de ceilalţi banale şi neinteresante, într‑un Berlin care poartă, asemenea lui, o tragică urmă a trecutului. Existenţa lui în mijlocul unui grup pitoresc de prieteni – care amestecă discuţiile despre artă şi istorie cu ospeţe la fel de spectaculoase – este tulburată de apariţia unei femei misterioase. Cineastul încearcă atunci să unească toate acele cadre vagi şi să dea sens propriei sale vieţi, iar povestea de dragoste se inserează în întinsa meditaţie asupra istoriei şi amintirii care este romanul lui Nooteboom.
Cees Nooteboom (n. 1933) a debutat în 1955 cu romanul Philip și ceilalți. Opt ani mai târziu, a publicat Cavalerul e mort, un scurt roman borgesian despre un scriitor care se sinucide, lăsându‑i manuscrisul cărții sale neterminate unui alt scriitor, care la rândul lui repetă istoria. Următorul roman, Ritualuri, a fost cartea care l‑a consacrat cu adevărat pe Cees Nooteboom, distinsă cu Pegasus Prize, primită cu foarte multe elogii în Olanda și tradusă în mai multe limbi. Următoarea poveste, Paradisul pierdut, Vulpile vin noaptea i‑au adus un renume excepțional lui Cees Nooteboom, care a primit numeroase premii literare și a fost de multe ori menționat ca un candidat la Premiul Nobel. Ziua Morților a fost salutată de presa literară ca „o carte de o frumusețe orbitoare“ (De Volkskrant), „un roman în care autorul aduce în discuție toate întrebările pe care ar trebui să și le pună oamenii secolului XX“ (De Telegraaf).


6.      Biografia, Didier Desbrugères, traducere Ana Mihăilescu
Colecția Globus

Fiecare copil vine pe lume cu biografia gata scrisă. E responsabilitatea părinţilor, desigur, să angajeze din timp un biograf bun. Dar biografii buni nu se găsesc chiar pe toate drumurile, iar tarifele lor sunt destul de pipărate. Cu bani puţini, Harry şi Zadel nu‑şi permit să‑i cumpere fiului lor, Simon, decât o biografie de mâna a doua, ba chiar una neterminată. Când viaţa lui se apropie de paginile albe, Simon descoperă că mai sunt şi alţii ca el, oameni cu biografii incomplete sau ale căror destine prescrise s‑au pierdut într‑un incendiu sau care s‑au revoltat şi au reuşit să se elibereze singuri din capcana cuvintelor. Biografia este o distopie transparentă care îmbină în mod fericit eleganţa stilului cu o cunoaştere aprofundată a naturii umane şi cu un umor cu totul special. Nu suntem şi noi condiţionaţi, în mare măsură, de proiectele pe care ni le‑au schiţat părinţii în copilărie? Nu ne dorim, uneori, să ia altcineva în locul nostru hotărârile importante? Şi dacă ar fi chiar aşa? Şi dacă autorul propriilor noastre biografii ar fi un scriitor veleitar oarecare, unul leneş şi prost‑dispus, nu tocmai o forţă divină? Dacă, în lipsa unui corector bun, în vieţile noastre s‑ar strecura greşeli catastrofale?

Didier Desbrugères s-a născut în 1960 şi locuieşte în Bretagne. A ţinut o galerie de artă, a lucrat în domeniul aeronauticii, a practicat pictura şi sculptura. A debutat în 2010 cu romanul Delegatul (premiul Draveil pentru roman de debut), apoi a publicat romanul Biografia(2013) şi volumul de proză scurtă Limon (2014).

„Fratele mai mic al lui Kafka şi Dostoievski“, Ouest-France.

„În Biografia, nu emoţia este cea care adânceşte un rid nou pe chipul cititorului, ci chiar surpriza. […] Astfel de romane sunt hrană, omagii aduse stomacului nostru literar. Se întâmplă adesea să te simţi absorbit de o lectură, mult mai rar să simţi cum ieşi din ea stors, răvăşit, încântat, ca de pe o altă planetă.“ Le Vif

„Un univers se impune. Şi, de asemenea, un autor cu o scriitură unică, vibrând de umanitate. Această poveste atemporală, volubilă şi complexă, devine, în acest fabulos teatru care e viaţa, rând pe rând amuzantă, stranie, umanistă şi profundă […] Cu un stil strălucitor graţie căruia redescoperim toată bogăţia limbii franceze şi curioasele ei subtilităţi, Didier Desbrugères ne conduce spre cel mai profund strat al sufletului omenesc.“ Librăria Gargan’Mots