„Neamul Corbilor: Copiii întunericului, vol. 1” de Lavinia Călina - Recenzie

Ce faci atunci când ești în pericol, când întreaga ta existență stă sub semnul întrebării, când răul e pretutindeni? Fugi, te ascunzi, încerci să mergi mai departe, apoi fugi și mai tare, cât mai departe.. dar ce se întâmplă când nu mai ai unde să fugi, când ești prins, când ești captiv în propriul tău coșmar? Ei bine, atunci începe adevărata aventură..

Pentru început, vă invit să faceți cunoștință cu autoarea acestui roman, Lavinia Călina.
Lavinia Călina s-a născut revolutionară, în decembrie ’89.Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timisoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În 2012 se înscrie la Școala Sanitară Carol Davila din Caransebeș, cu gândul ca poate într-o zi se va schimba ceva în sistemul sanitar. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firma (Calina Audio-Video). „Neamul Corbilor: Copiii întunericului” este cel de-al doilea volum publicat de Lavinia, primul fiind „Ultimul avanpost”.

„Neamul Corbilor: Copiii întunericului” mi s-a părut un roman foarte bine construit, plin de originalitate care nu a încetat să mă surprindă până la ultima pagină.

În acest roman este vorba despre două adolescente cu personalități relativ diferite, Roxana și Nicol.

  Roxana este tipa cuminte, eleva care avea doar note bune la școală, participa la diferite olimpiade și pierdea nopțile în camera sa de cămin alături de câte o carte bună. Nicol, pe de altă parte, e cea care trece la acțiune, cea care ia inițiativă în orice situație, tipa dură, să zic așa. Cu toate acestea, viețile acestora două se schimbă radical în noaptea aceea... în noaptea aceea în care cele două adolescente sunt nevoite să îngroape o parte din ele în adâncul acelei nopți - și să adopte un alt stil de viață împreună.Prin urmare, aceste două tinere se văd nevoie să se mute într-un orășel nu prea cunoscut, ascuns între munți, care nu figurează pe hartă. 

 Roxana și Nicol, cu toate că sunt vrăjitoare și dețin puteri supranaturale, nu fac parte din niciun neam de vrăjitori. Tocmai de asta nu sunt în nicio secundă în siguranță, întrucât răul poate pândi la cel mai apropiat colțișor, iar „întunericul” e mai aproape decât ar fi crezut... Vor fugi oare și de data aceasta sau îi vor înfrunta pe cei care le vor răul? Răspunsul îl veți afla doar citind cartea.

Bun, acum că v-am relatat, pe scurt, despre ce este vorba în acest roman, permiteți-mi să fiu ceva mai subiectivă. Mărturisesc că, personal, n-am mai citit de mult un roman fantasy, cu vrăjitoare, ființe cu puteri supranaturale sau chestii din această sferă literară, însă acest roman a venit exact la momentul potrivit, mi-era dor de o astfel de lectură - genul ăla de lectură care te ține cu sufletul la gură. 

Mi-a plăcut mult faptul că întâmplările sunt relatate din două perspective, anume din perspectiva Roxanei și a Nicoletei (Nicol). Mi s-a părut interesant modul în care alternează capitolele, având astfel posibilitatea de a observa lucrurile din două unghiuri diferite.

Alt lucru care m-a surprins în mod plăcut a fost acțiunea, căci se întâmplă atât de multe evenimente, care mai de care mai neașteptate și mai palpitante, iar unele dintre ele mai că îți dau fiori. Un roman asemenea unui amalgam de gânduri, de sentimente. Frică, magie, iubiri neașteptate, acțiune, intrigi tensionante, putere, libertate - toate sub același acoperiș, adică într-un singur roman. Recomand acest roman cu drag dacă sunteți în căutare de un roman captivant, care să nu vă lase să dormiți și, bineînțeles, în special iubitorilor genului.

Când ești pe fugă, nu te mai gândești la ce lași în urmă, la persoanele pe care s-ar putea să nu le mai vezi, la locurile frumoase prin care nu o să te mai plimbi, la prieteni în compania cărora nu o să mai bei o bere, la cartea pe care nu ai mai returnat-o la bibliotecă. Și cu siguranță nu te gândești că ai uitat pe noptieră CD-ul cu formația preferată. Nu, atunci când fugi, tot ce vrei e să scapi, să ajungi cât mai repde posibil într-un loc în care nimeni să nu te conoască și nimeni să nu știe ce ai făcut.

 Mai frică mi-a fost de oamenii care se amestecă printre razele soarelui, cei ce te amăgesc cu un zâmbet cald și o îmbrățișare, cei ce te ademenesc cu vocea lor suavă, cei care te trădează fără să clipească. Să nu îți fie frică de întuneric, căci de la întuneric știi la ce te poți aștepta, să îți fie frică de lumină, cică lumina e cea care te orbește.

Mulțumesc frumos autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzare!Puteți achiziționa și voi acest roman de pe Libris (AICI) sau direct de pe site-ul editurii Herg Benet (AICI).

Editura Herg Benet 

Nr. de pagini: 283
Anul apariţiei: 2014

Desigur, dacă ați citit deja acest roman puteți să-mi lăsați impresiile voastre într-un comentariu.