Se afișează postările cu eticheta Herg Benet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Herg Benet. Afișați toate postările

miercuri, 27 aprilie 2016

„Anamneza” de Ana Săndulescu - Recenzie

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Număr pagini: 213

Disponibilă: Libris | Elefant | Herg Benet

Scriitura Anei Săndulescu este atât de cursivă încât deseori mi-am zis că mai citesc doar câteva pagini și-apoi fac o pauză, însă m-am trezit luată de val, sfârșind, ei bine, prin a  termina cartea chiar într-o zi (și jumătate).

Cartea debutează cu imaginea Luisei, o adolescentă de șaptesprezece ani, care se trezește dintr-o comă îndelungată. Aceasta, pe parcursul romanului, se proiectează pe sine în trecut, în amintiri, rememorând întâmplări sau evenimente din viața ei care au marcat-o și care au adus-o, într-un final, în locul în care se află acum: pe un pat de spital.

Pe Luisa o definesc cărțile, iubirea pentru Sorin, fobia de apă sărată, „instinctul de supraviețuire”, drogurile pe care le consumă și, nu în ultimul rând, scrisul. Conversând cu prietenul ei drag, jurnalul, Luisa se află într-o continuă căutare de sine, iar tocmai acest lucru m-a făcut să cred că, poate, acesta este lucrul care o apropie cel mai mult de noi, adolescenții.
Constantin m-a întrebat deunăzi: „Tu, Luisa, cine ești? Ce ești?” „Sunt nimic, Constantine”, i-am răspuns. „Toate posesiile și preocupările mele vin în demolarea plictiselii, un joc de amânare a sfârșitului. Cu fiecare fotografie ruptă sau cu aruncarea la gunoi a hainelor pe care nu le mai port sau a obiectelor pe care nu le mai recunosc ca fiind ale mele, câte o Luisa se eliberează și dispare. Asta sunt eu, Constantin, un personaj dintr-o carte, personaj cu care se poate identifica oricine.

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Top 10 cărți citite vara aceasta

Hei, ce faceți? Ei bine, sper că s-a mai răcorit și pe la voi - eu mă pot lăuda cu o vreme exact pe placul meu (adică o vreme de toamnă, în adevăratul sens al cuvântului), mai exact: o atmosferă plăcută și liniștitoare care-mi conferă starea necesară penru a privi puțin în urmă și a medita asupra cărților citite vara aceasta.

Inițial voiam să scriu o postare despre cele mai bune cărți citite anul ăsta până acum, însă cum nu mai este atât de mult până la finalul anului (când au trecut deja opt luni?!?), m-am gândit că mai bine postez la finalul anului o evaluare de genul acesta a celor mai bune cărți pe care le-am citit în decursul anului.

În aceste trei luni caniculare (iunie, iulie și august) am reușit să citesc, conform Goodreads, 19 cărți. Nu sunt atât de multe (iar majoritatea lor sunt de dimensiuni reduse), însă trebuie să recunosc că multe dintre ele mi-au plăcut foarte mult, așadar am ales să fac acest top 10 pentru a le putea cuprinde pe toate cele care m-au impresionat în mod deosebit. Adevărul e că mi-a fost foarte greu să le clasez și vă spun de pe acum că, după mine, absolut toate cărțile din acest top merită citite.

10. Oscar și Tanti Roz  și Elixirul dragostei de Eric Emmanuel Schmitt (Ed. Humanitas)
Prima este recitită, iar cea de-a doua citită tocmai acum, pe sfârșitul lunii august. Stilul lui Schmitt este inconfundabil, iar poveștile sunt pe măsură, emoționante și plăcute (și, bineînțeles, așa cum ne-a obișnuit autorul, foarte scurte). Oscar și Tanti Roz mi-a plăcut ceva mai mult decât Elixirul dragostei, însă totuși am zis că merită menționate amândouă, căci și aceasta din urmă este foarte drăguță.  Oscar și Tanti Roz poate fi comandă cu transport gratuit de AICI, iar Elixirul dragostei, tot cu transport gratuit, de AICI.

9. Cerul din burtă de Ioana Nicolaie (Ed. Polirom)
O lectură mai specială, neobișnuită, diferită de restul lecturilor mele. Scriitura Ioanei Nicolaie mi s-a părut foarte sensibilă și delicată, iar acestă proză mi-a demonstrat cu siguranță că autoarea știe să rânduiască cuvintele, și încă într-un mod foarte frumos. Puteți achiziționa cartea de AICI (la un preț foarte bun!).

vineri, 7 august 2015

„Malad” de Alexandru Voicescu - Recenzie

Originală, surprinzătoare și misterioasă, „Malad” de Alexandru Voicescu este una dintre cărțile care nu a încetat să mă surprindă pe tot parcursul lecturii. Intrigi misterioase, situații neprevăzute, personaje bine determinate, toate adunate într-un singur roman, unul foarte bun.

Alexandru Voicescu a urmat studii juridice, completate în paralel cu o licență în antropologie culturală, susținută la Facultatea de Filosofie a Universității București. Frecventează cursurile de Master în publicitate la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și lucrează timp de 8 ani în advertising, pe poziții de art director, copywriter și creative director. În 2010, fondează editura Herg Benet, al cărei coordonator este și în prezent, supervizând publicarea a peste 150 de cărți de literatură română contemporană. „Malad” este romanul său de debut.

Drept să vă spun, am început lectura acestui roman fără mari așteptări deși, recunosc, descrierea de pe copertă m-a intrigat din prima. Dat fiind și faptul că am primit acest roman direct de la autor (căruia îi mulțumesc mult!) - am zis să o încep cât mai repede să vă cum mi se pare. Zis și făcut.

Am citit acest roman în nu mai mult de două zile și mi-a plăcut extrem de mult, pur și simplu și-a întrecut toate așteptările. Dar mai întâi să vă spun despre ce este vorba.

Romanul îl urmărește pe Andrei Marcus, art director român stabilit în Elveția, care, în timpul lansării unui produs al companiei high tech la care este angajat, exercită o atracție inexplicabilă față de desenul misterioasei Ioana. Aceasta dispare imediat după terminarea prezentării, însă, cu toate că nu o cunoaște, Andrei simte o legătură între cei doi, prin urmare este determinat să facă tot ce-i stă în putință pentru a da de urma Ioanei. 
În încercarea de a afla identitatea acestei femei, Andrei devine implicat în acțiunile unui grup de artiști dintr-o rețea cosmopolită. De aici lucrurile iau o întorsătură drastică: acuzat de crimă, Andrei se vede nevoit să fugă, să se ascundă; acesta, în doar câteva zile, descoperă că ceea ce știa despre el însuși este doar o mică parte din ceea ce este cu adevărat. Toate aceste întâmplări neprevăzute la care avea să ia parte îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un sat izolat din Banatul sârbesc.

Un roman complex și plin de originalitate - cred că acestea ar fi cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie acest roman. Nu cred că am mai citit vreodată un roman asemănător, care să abordeze o tematică atât de interesantă și fascinantă. 
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost imaginile create de autor, imagini atât de bine conturate care, pe măsură ce mă adânceam în lecutră, mă făceau să mă întreb când și dacă avea să se oprească acest amalgam de imagini care mi se implantau în minte cu fiecare pagină citită. Pe lângă acest aspect, acțiunea mi s-a părut lucrată foarte bine, nimic pueril, vag, nicidecum clișeic sau superficial. Un debut minunat, iar în urma citirii acestui roman sincer vă spun că aș citi cred că orice altă carte semnată de Alexandru Voicescu chiar și fără să știu despre ce e vorba în respectiva carte, asta deoarece nu e vorba numai despre subiectul cărții în sine care m-a atras, ci de felul în care acest subiect a fost exploatat, felul cum autorul a modelat cuvintele după bunul plac, felul cum a aranjat evenimentele, cum a dat viață persoanjelor.

Bineînțeles, lucrurile nu sunt atât de clare la început, primele capitole chiar mi-au dat bătăi de cap deoarece nu înțelegeam mai nimic din ceea ce se întâmplă și de ce se întâmplă asta, însă pe măsură ce am avansat totul a devenit din ce în ce mai limpede și m-a intrigat din ce în ce mai mult.
Am selectat și câteva citate:
Nu, locul în care trăiam eu la acel capăt al adolescenței mele era mai mult decât un simplu coșmar, era firescul de zi cu zi transformat în groaza de a nu fi eu însămi, de a mă pierde în fiecare clipă în care mă căutam. Să simți că exiști în afară propriilor tale gânduri, și nu ai niciun control, ci doar te zbați să pui un picior înaintea altuia, rând pe rând, ca pe o sârmă întinsă între doi zgârie nori, însă fără capete, doar drum, asta e teribil.
Realitatea pe care o percepem noi ca oameni este doar un simulacru al unei realități superioare, un vis care conține doar urme de realitate. Lumea materială este o intoxicație, o punere în întuneric, iar trezirea se poate face doar în stare de somn profund, deoarece nu poate exista o trezire spirituală conștientă. 
„Malad” de Alexandru Voicescu, după părerea mea, este o lectură care merită din plin! V-o recomand cu cel mai mare drag! Este printre cele mai bune cărți contemporane scrise de autori români pe care le-am citit vreodată! O puteți comanda chiar acum de AICI, la o reducere frumoasă, iar transportul este gratuit.

Mulțumiri multe autorului pentru roman!

Editura Herg Benet
Nr. de pagini: 222
Anul apariţiei: 2015


sâmbătă, 18 iulie 2015

„Neamul Corbilor: Copiii întunericului, vol. 1” de Lavinia Călina - Recenzie

Ce faci atunci când ești în pericol, când întreaga ta existență stă sub semnul întrebării, când răul e pretutindeni? Fugi, te ascunzi, încerci să mergi mai departe, apoi fugi și mai tare, cât mai departe.. dar ce se întâmplă când nu mai ai unde să fugi, când ești prins, când ești captiv în propriul tău coșmar? Ei bine, atunci începe adevărata aventură..

Pentru început, vă invit să faceți cunoștință cu autoarea acestui roman, Lavinia Călina.
Lavinia Călina s-a născut revolutionară, în decembrie ’89.Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timisoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În 2012 se înscrie la Școala Sanitară Carol Davila din Caransebeș, cu gândul ca poate într-o zi se va schimba ceva în sistemul sanitar. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firma (Calina Audio-Video). „Neamul Corbilor: Copiii întunericului” este cel de-al doilea volum publicat de Lavinia, primul fiind „Ultimul avanpost”.

„Neamul Corbilor: Copiii întunericului” mi s-a părut un roman foarte bine construit, plin de originalitate care nu a încetat să mă surprindă până la ultima pagină.
În acest roman este vorba despre două adolescente cu personalități relativ diferite, Roxana și Nicol.
  Roxana este tipa cuminte, eleva care avea doar note bune la școală, participa la diferite olimpiade și pierdea nopțile în camera sa de cămin alături de câte o carte bună. Nicol, pe de altă parte, e cea care trece la acțiune, cea care ia inițiativă în orice situație, tipa dură, să zic așa. Cu toate acestea, viețile acestora două se schimbă radical în noaptea aceea... în noaptea aceea în care cele două adolescente sunt nevoite să îngroape o parte din ele în adâncul acelei nopți - și să adopte un alt stil de viață împreună.Prin urmare, aceste două tinere se văd nevoie să se mute într-un orășel nu prea cunoscut, ascuns între munți, care nu figurează pe hartă. 
 Roxana și Nicol, cu toate că sunt vrăjitoare și dețin puteri supranaturale, nu fac parte din niciun neam de vrăjitori. Tocmai de asta nu sunt în nicio secundă în siguranță, întrucât răul poate pândi la cel mai apropiat colțișor, iar „întunericul” e mai aproape decât ar fi crezut... Vor fugi oare și de data aceasta sau îi vor înfrunta pe cei care le vor răul? Răspunsul îl veți afla doar citind cartea.

Bun, acum că v-am relatat, pe scurt, despre ce este vorba în acest roman, permiteți-mi să fiu ceva mai subiectivă. Mărturisesc că, personal, n-am mai citit de mult un roman fantasy, cu vrăjitoare, ființe cu puteri supranaturale sau chestii din această sferă literară, însă acest roman a venit exact la momentul potrivit, mi-era dor de o astfel de lectură - genul ăla de lectură care te ține cu sufletul la gură. 

Mi-a plăcut mult faptul că întâmplările sunt relatate din două perspective, anume din perspectiva Roxanei și a Nicoletei (Nicol). Mi s-a părut interesant modul în care alternează capitolele, având astfel posibilitatea de a observa lucrurile din două unghiuri diferite.

Alt lucru care m-a surprins în mod plăcut a fost acțiunea, căci se întâmplă atât de multe evenimente, care mai de care mai neașteptate și mai palpitante, iar unele dintre ele mai că îți dau fiori. Un roman asemenea unui amalgam de gânduri, de sentimente. Frică, magie, iubiri neașteptate, acțiune, intrigi tensionante, putere, libertate - toate sub același acoperiș, adică într-un singur roman. Recomand acest roman cu drag dacă sunteți în căutare de un roman captivant, care să nu vă lase să dormiți și, bineînțeles, în special iubitorilor genului.

Când ești pe fugă, nu te mai gândești la ce lași în urmă, la persoanele pe care s-ar putea să nu le mai vezi, la locurile frumoase prin care nu o să te mai plimbi, la prieteni în compania cărora nu o să mai bei o bere, la cartea pe care nu ai mai returnat-o la bibliotecă. Și cu siguranță nu te gândești că ai uitat pe noptieră CD-ul cu formația preferată. Nu, atunci când fugi, tot ce vrei e să scapi, să ajungi cât mai repde posibil într-un loc în care nimeni să nu te conoască și nimeni să nu știe ce ai făcut.
 Mai frică mi-a fost de oamenii care se amestecă printre razele soarelui, cei ce te amăgesc cu un zâmbet cald și o îmbrățișare, cei ce te ademenesc cu vocea lor suavă, cei care te trădează fără să clipească. Să nu îți fie frică de întuneric, căci de la întuneric știi la ce te poți aștepta, să îți fie frică de lumină, cică lumina e cea care te orbește.
Mulțumesc frumos autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzare!Puteți achiziționa și voi acest roman de pe Libris (AICI) sau direct de pe site-ul editurii Herg Benet (AICI).

Editura Herg Benet 
Nr. de pagini: 283
Anul apariţiei: 2014

Desigur, dacă ați citit deja acest roman puteți să-mi lăsați impresiile voastre într-un comentariu.