joi, 9 aprilie 2015

Recenzie „Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald

Untitled-1 copy
În timp, capodopera lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby (The Great Gatsby), publicată pe 10 aprilie 1925, a câştigat în valoare: considerată iniţial o carte spectaculară despre „generaţia pierdută”, astăzi ocupă locul al doilea, după Ulise de James Joyce, pe lista celor mai bune romane ale secolului XX alcătuită de publicaţia New York Times. S-a bucurat de şase ecranizări.

„Odată cu noul meu roman m-am cufundat cu totul într-o operă de creaţie pură […], în imaginarea neîntreruptă a unei lumi reale şi totuşi strălucitoare.“ (F. Scott Fitzgerald, în scrisoarea către editorul Maxwell Perkins, cca 10 aprilie 1924)

„Cred că romanul este o minune.“ (Maxwell Perkins, în scrisoarea către F. Scott Fitzgerald din 14 noiembrie 1924)
Untitled-2 copy
Am ajuns să citesc acest roman dintr-o simplă întâmplare. Cred, de fapt, că lucrurile cele mai semnificative în viață le vom găsi.. dintr-o simplă întâmplare. Un roman superb, de la care nu aveam niciun fel de așteptări, dar care s-a întrecut pe sine însuși. Din această cauză, țin să le mulțumesc de pe acum celor de la târgulcărții.ro pentru acest roman pe care pur și simplu l-am adorat. Simt că parcă am parcurs o viață întreagă alături de Daisy, de Gatsby și de celelalte personaje. Am râs și am plâns împreună.

Un limbaj atât de îngrijit, de dichisit, ce îmbracă niște descrieri minunate, prezentându-ne o Americă a anilor ’20.

Fitzgerald recreează America anilor ’20 cu o forță poetică echivalentă în cuvinte cu cea a imaginilor lui Edward Hopper.” — Independent, 21 iunie 2013
Gatsby este ceea ce vrea să fie un bărbat bogat, care deține cea mai mare și mai mirobolantă
locuință din zona respectivă, numele acestuia fiind foarte cunoscut. De un rang superior celorlalți ai spune, Gatsby este un bărbat bun, amabil, cu o inimă prea mare, raportat la societatea în care trăiește. Acesta, în fiecare săptămână, organizează petreceri la el acasă unde o mulțime de oameni necunoscuți iau parte. Nick însă, naratorul acestui roman, care se întâmplă să fie și vecinul său, este invitat de către Gatbsy în persoană la una dintre petrecerile sale. Astfel, acesta face cunoștință cu sufletul lui Gatsby, de care se leagă apoi, aceștia devenind buni camarazi. 




Această carte vorbește despre iubiri imposibile care, la rândul lor, parcă fac viața imposibilă. O societate în care banii își spun cuvântul, unde minciuna ia forma unui adevăr.

Marele Gatsby, acest roman de dragoste în care dragostea nu se simte niciodată, ci numai banii, care-o favorizează sau o distrug..” — Jean-Francois Revel, din prefața la ediția franceză a romanului din 1962

Ceea ce mă fascinează cel mai mult este felul în care este gândită această carte, felul în care această lume este încadrată, având un narator care ia, de asemenea, parte la acțiune, acesta fiind un îndrumător, un însoțitor al lui Gatsby. Totodată, acesta este cel care îi scrie povestea lui Gatsby. O poveste remarcabilă.

Spuneam mai înainte să am râs și am plâns împreună. Ei bine, da, am râs de Daisy-cea-nervoasă a cărei replici mi-au stârnit râsul, spărgând astfel dulcea tăcere a nopții. M-am îmbătat de amuzament – unul plăcut, puțin dulceag – atunci când am făcut cunoștință cu Gatsby-cel-curajos, cel care spune lucrurilor pe nume.

Dați-mi voie să pătrund puțin printre gândurile naratorului și să aduc și câte puțin din multele sale cugetări aici:

Ce vibra, de pildă, în cântecul acesta, părând acum s-o cheme, s-o atragă înăuntru? Ce-ar fi putut să se întâmple acum, în ceasurile acestea încă întunecate, necunoscute și ireale? Avea să sosească poate un oaspete cu totul neașteptat, un personaj de necrezut, o ființă nespus de rară, minunată, o copilă strălucitoare care, cu o privire îndrăzneață, spre Gatsby, avea să tulbure printr-o asemenea întâlnire magică toți cei cinci ani de dragoste neșovăitoare?..
Scriind această recenzie realizez cât de greu este să scriu despre o asemenea carte, fiindcă, cu toate sinceritatea, de când am început să tastez, numai cuvintele ce urmează să le spun îmi staupe limbă, îmi zbiară în urechi: O capodoperă! Un roman plin de suflet, un roman atât de viu! Cum să evaluez un roman căruia nu-i pot găsi punctele slabe? Ai impresia că nu este altceva decât o pictură, un tablou perfect realizat, unde totul e la locul lui. Cel puțin asta este pentru mine „Marele Gatsby”.

Ecranizarea acestui roman nu trebuie ratată, de asemenea! Printre cele mai bune ecranizări pe care le-am văzut vreodată. Surprinde atât de frumos atâtea momente din carte și, din fericire, nu sunt adăugate alte scene care nu au nimic de-a face cu romanul! Cu adevărat o ecranizare de succes. Bineînțeles, nu puteam să-l trec cu vederea pe Leonardo DiCaprio, cel care îl interpretează pe Gatsby, acesta reușind să intre perfect în pielea personajului.

Recomand cu tot dragul atât cartea, cât și filmul! Deși cartea există în librării în mai multe ediții, la diferite edituri, eu mă bucur nespus de mult pentru că cei de la târgulcărții.ro au decis să îmi trimită această ediție publicată la Humanitas, în colecția Raftul Denisei. Am un fel de obsesie nejustificată pentru acel portocaliu, după cum probabil v-ați dat seama după poza inserată.

Cartea poate fi comandată rapid de AICI la un preț mai mult decât bun, având o reducere de 53%!

Un comentariu:

  1. Mie nu prea mi-a plăcut prima jumătate a cărții. Mi-a fost cam greoi să urmăresc conversațiile alea. Într-adevăr, Gatsby o fost așa un personaj cam misterios care m-a atras și poate datorită lui am continuat să citesc. Finalul mi-a plăcut mult. Clar...nu avem aceleași gusturi în materie de cărți :)) Iar asta mi se pare frumos:3

    RăspundețiȘtergere