Citite în luna iunie

N-am scris până acum o postare de genul datorită faptului că nu citesc atât de mult într-o lună, iar de obicei scriu oricum recenzii cărților pe care le citesc. Luna aceasta, nu știu cum, dar s-a întâmplat să nu scriu câte o recenzie la fiecare carte citită. Am să vă spun pe parcurs de ce.

Prin urmare, am decis să scriu o postare separată în care să vă prezint puțin cărțile citite în luna iunie.

1. „Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge

Conform Goodreads, aceasta este prima carte pe care am citit-o luna trecută. E adevărat, nu am început-o tocmai în iunie, ci în 31 mai - și am terminat-o în 2 iunie, deci mare parte din ea am citit în iunie.

O carte care mi-a plăcut extrem de mult, un thriller foarte bun pe care vi-l recomand cu drag!

2. „Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt

E a doua oară când citesc această carte. Pur și simplu am simțit nevoia de a o reciti. Nu i-am scris încă o recenzie și nu știu dacă să-i mai scriu totuși sau nu. Mă mai gândesc.

Oricum, o carte emoționată și profundă de care vă veți atașa foarte ușor. Merită citită!

3. „Milarepa” de Eric-Emmanuel Schmitt

A doua carte scrisă de acest autor pe care am citit-o. Sincer, nu i-am scris o recenzie pentru că am început prin a amâna puțin scrierea recenziei și-apoi m-am trezit că nu-mi mai amintesc aproape nimic din carte. Am citit-o și recitit-o și pe aceasta - în aceeași zi, asta pentru că o citisem la școală și în gălăgia aceea am mai pierdut chestii pe ici, pe colo.
Totuși cred o voi mai reciti o dată pentru a-i scrie o recenzie.

4. „Belzhar” de Meg Wolitzer

Nu știu de ce am cumpărat cartea asta. Cred că e prima dată când regret că am cumpărat o carte - asta pentru că puteam să-mi iau în locul ei „Fata din tren” de Paula Hawkins, carte care sunt sigură că mi-ar fi plăcut înzecit!! Eh, cam asta e treaba cu „impulsurile de moment”.

Nu mi s-a părut chiar oribilă acum, dar era loc și de mai bine. Este, într-adevăr, o lectură ușoară îmbitată în mister, să zic așa, dar multe, multe aspecte lasă de dorit!

Oricum am oferit-o la schimb și voi primi în schimbul acestei cărți primul volum dintr-o trilogie (publicată tot la Trei) - ia să văd, vă gândiți și voi la aceeași trilogie oare?

5. „Exuvii” de Simona Popescu

Nici nu puteam termina luna mai bine, zău așa! O carte superbă pe care pur și simplu am iubit-o și încă o iubesc. Va fi cu siguranță în topul celor 10 cărți citite anul ăsta. De fapt aș putea spune că am plasat-o deja într-un top 5 „cele mai bune cărți citite vreodată”.

Astea au fost cărțile citite în luna iunie. În luna aceasta, până la momentul de față, am mai citit „Extrem de tare și incredibil de aproape” - carte despre care am vă vorbesc într-o recenzie foarte curând. Adevărul este că în locul acestei postări ar fi trebuit să fie recenzia respectivă, însă m-am hotărât să vizionez și ecranizarea cărții înainte de a mă apuca de recenzie... așa că azi mă voi uita și la film. Ieri, de asemenea, am început „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath și îmi place foarte mult!

Voi ce ați mai citit sau ce plănuiți să mai citiți?
Vă aștept cu drag gândurile în secțiunea comentarii! :)

„Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge - Recenzie

Cine ar fi crezut că uneori, în viață, ești lipsit de scurtături, de ocolișuri? Totul devine acum sau niciodată. În cazul de față aveam de-a face cu omori sau ești omorât. Nu există cale de mijloc, pur și simplu. Acesta este jocul, capcana în care ai fost prins și în care ești nevoit să încerci să supraviețuiești. Dar merită oare sacrificiul în favoarea altei ființe umane?, ne-am întreba mulți dintre noi, probabil, în timp ce am pune mâna pe pistol.

Născut în Statele Unite ale Americii, scriitorul cărții acesteia, M.J. Arlidge, debutează în anul 2014 cu thrillerul Ghici cine moare primul (cu titlul original Eeny Meeny), roman care se bucură de un succes internațional.

M. J. Arlidge lucrează de 15 ani în televiziune, fiind specializat în producţiile dramatice. Arlidge a fost producătorul unor seriale poliţiste de prime time pentru ITV, printre care Torn, The Little House şi, cel mai recent, Undeniable. În prezent scrie pentru publicaţia Silent Witness şi produce filme pentru reţele TV din Marea Britanie şi SUA.

Acest prim roman al său face parte dintr-o serie a cărei protagonistă este inspectoarea Helen Grace. Tot în 2014 este publicat și cel de-al doilea roman al seriei, acesta intitulându-se Pop Goes the Weasel. Conform site-ului editurii Trei, acesta este în curs de publicare la ei.

După cum spuneam mai sus, având-o în prim plan pe inspectoarea Helen Grace, romanul de față este construit într-un stil alert și se bazează pe acest joc nebun în care, odată ce ai fost prins, te-ai ars. Omori sau ești omorât. Există o singură soluție. Îți poți imagina oare cum sună asta?

Această carte reprezintă povestea unei minți diabolice și a unui trecut care e pe cale să iasă la iveală.

Cred că această carte nu este genul acela de carte pe care doar o citești, ci pe care o devorezi în adevăratul sens al cuvântului. Tocmai simplitatea scriitorului de a creea o astfel de lume complexă este unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult la acest roman. O scriitură simplistă, cu ajutorul căreia se conturează o narațiune bine pusă la punct.

Să vă spun sincer, inițial am crezut că pe tot parcursul romanului va fi vorba de cei doi îndrăgostiți care apar la începutul lecturii, iar la final vom afla, în sfârșit, care dintre ei moare. Impresia asta total greșită mi-a fost ștearsă după încă câteva pagini citite... când unul dintre ei a murit. Bun, și-acum ce? Ce mă așteaptă în cele 350 de pagini rămase?, mă întrebam în timp ce frunzăream mai departe cartea.

Dacă v-ați gândit și voi măcar o secundă la acest lucru, vreau să vă spun că acest roman este mult mai mult decât atât. Presărat cu intrigi și răsturnări de situații, Ghici cine moare primul este pe departe cel mai bun thriller pe care l-am citit anul acesta! 

Am fost profund impresionată de unicitatea acestui roman. Nu cred să mai fi citit un roman mai haotic ca acesta, iar prin haotic mă refer la felul în care alternează capitolele, având capacitatea de a induce cititorul în eroare, de a-l bulversa. Personal, în unele momente aș putea spune că m-am simțit ca și cum aș gusta din 5 feluri diferite de mâncare deodată - habar n-am care de unde vin, eu trebuie să înghit totul așa cum e, încercând totodată să fac legătura între ele. Un roman extraordinar de antrenant pe care îl recomand în special amatorilor de romane polițiste!

Editura TREI

Nr. de pagini: 408

Anul apariţiei: 2015

Traducere din engleză de: Lucian Niculescu