Fiindcă ce e viața, dacă nu o simplă ocazie? Indiferent că profiți sau nu de ea,
viața tot se termină.
Cât poate sufletul uman să strângă în brațe o amintire fără, de fapt, a o atinge de-adevăratelea? Ce înseamnă asta? Înseamna fără a o atinge cu toată ființă, cu sufletul, cu privirea, fără a-i simți parfumul de mult risipit. Nu-mi rămâne decât să cred că unele povești, fie ele oricât de vii în memoria omului, la un moment dat sunt menite să îmbrace o altă formă, asta pentru a nu risca să fie pierdute definitiv.
Lídia Jorge (n. 1946) a făcut studii de literatură franceză în Lisabona. Primul său roman, O Dia dos Prodígios, apărut în 1980, e considerat o contribuţie majoră la literatura portugheză a ultimelor decenii. Următoarele două romane, O Cais das Merendas (1982) şi Notícia da Cidade Silvestre (1984), au câştigat ambele Premiul pentru Literatură al oraşului Lisabona. În 1998,
O Vale da Paixão a fost distins cu numeroase premii, printre care The P.E.N. Club Fiction Prize, iar în 2000, aceeaşi carte a obţinut Premiul Jean Monnet pentru Literatură Europeană. Romanul (2002) i‑a adus Lídiei Jorge Grande Prémio da Associação Portuguesa de Escritores şi Prémio Correntes d’Escritas.
Le Magazine Littéraire, într‑un număr dedicat celor mai mari zece scriitori străini traduşi în Franţa, o aşeza pe Lídia Jorge printre autori precum Zadie Smith, Mo Yan, Orhan Pamuk, Alice Munro, John Irving.
Elegantă, cutremurătoare și deopotrivă originală, Seara cântărețelor de Lidia Jorge este o lectură intrigantă care urmărește povestea a cinci tinere femei care cuceresc publicul prin talentul lor muzical, acestea completându-se una pe cealaltă.
Un pian care cântă singur în garajul unei clădiri din Lisabona, cântă fără încetare, iar muzicalitatea lui ajunge până în Africa - un pian ca contribuie la formarea acestui grup muzical; sau cel puțin, așa este relatată povestea formării grupului publicului.
O poveste relată de Solange, tânăra femeie vizată să compună piese pentru Gisela Batista (coordonatoarea grupului) și, de asemenea, să se alăture grupului - o poveste relatată după douăzeci și unu de ani.
Solange, vocea naratică a acestui roman, de-a lungul acestei lungi călătorii ne dezvăluie treptat micile impedimente sau secrete, ori minciuni, cum vreți voi să le numiți - care au dus la destrămarea grupului. O poveste relatată de o voce narativă atât de caldă, iar celelalte persoanje se contopesc, de asemenea, foarte bine în acest peisaj plăcut, și în același timp răsunător.
O poveste despre devotament, prietenie și iubire. Până la urmă, cât de mult poți înainta în iubire când
acest lucru distruge, de fapt, o parte din făptura care ești? Însă adevărul e că, oricât de mult ne-am amăgi, iubirea nu e ceva de care ai putea sta deoparte, ca și cum ai trage jaluzele și-ai adormi la loc. Să fie oare iubirea, această forță care, împreună cu dedicația și talentul, așa cum le-a unit pe cele cinci cântărețe.. să fie oare tot dânsa cea care duce la destrămarea grupului? Să nu uităm însă că iubirea poate lua multiple forme.
Fără a încerca să vă induc în eroare, ceea ce încerc să spun e că fiecare dintre cele cinci membre ale grupului muzical sunt puse în situația în care trebuie să facă niște sacrificii, una în favoarea alteia, în favoarea grupului, mai bine zis. Dintr-un motiv sau altul, nu toate pot face acel sacrificiu, iar acest lucru duce, încet-încet, la o ruptură puternică între ele.
Cele cinci femei, pe lângă legătura pe care o dobândesc prin intermediul muzicii, sunt legate una de cealaltă prin altfel de forțe, sunt ca un fel de puzzle care este complet doar atunci când ele sunt împreună, când dau glas muzicii împreună. Solange, studenta de nouăsprezece ani care compune poezii; surorile Nani și Maria Luisa Alcidea, soprane cu formație clasică; Madalena, supranumită și „The African Lady”, cea mai tulburătoare și extraordinară voce a grupului, și, nu în ultimul rând, Gisela Batistă, femeia ambițioasă și puternică care încearcă să păstreze grupul intact, să-l păzească de pericolele ce ar fi putut să apară.
Personal, povestea și, într-un final, destinul celor cinci sufletele feminine m-au capturat; faptul că ni se spune deja pe copertă faptul că grupul se va destrăma nu a făcut decât să-mi sporească interesul, întrucât sunt pasionată de aceste povești care se sfârșesc într-o mare de.. nimic. Povești care se destramă, care se topesc, se preling puțin câte puțin, până când tind să se piardă în neant. Însă povestea celor cinci tinere femei nu s-a pierdut și nu ne va pierde - căci este mai vie ca niciodată, iar acest roman este dovada pură.
Iată și un pasaj care mi-a atras atenția în mod deosebit:
De ce? Pentru că, la urma urmei, oamenii nu au nici o valoare, nu sunt nimic. Chiar după o viață intensă, chiar înzestrată cu o voce frumoasă, o persoană poate dispărea de pe o zi pe alta fără să lase urme. Sau să lase o urmă pe care nimeni nu vrea s-o vadă. Asta se întâmplă oricui, chiar și celor care se străduiesc să sculpteze această urmă. Dar n-am știu asta decât târziu, după mulți ani.
Vă recomand cu căldură acest roman, stilul autoarei este foarte plăcut și deloc greoi, iar povestea care se țese printre paginile acestei cărți este una pe atât de tragică, pe atât de minunată.
Mulțumiri multe Editurii Univers pentru exemplarul oferit pentru recenzie!Puteți achiziționa acest roman chiar acum de pe site-ul editurii (AICI) sau de pe site-ul librăriei online Libris (AICI). De asemenea, vă amintesc că cei de la Univers au un concurs de manuscrise în desfășurare - asta așa, un mic detaliu pentru pasionați!
