Citite în luna iunie

N-am scris până acum o postare de genul datorită faptului că nu citesc atât de mult într-o lună, iar de obicei scriu oricum recenzii cărților pe care le citesc. Luna aceasta, nu știu cum, dar s-a întâmplat să nu scriu câte o recenzie la fiecare carte citită. Am să vă spun pe parcurs de ce.

Prin urmare, am decis să scriu o postare separată în care să vă prezint puțin cărțile citite în luna iunie.

1. „Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge

Conform Goodreads, aceasta este prima carte pe care am citit-o luna trecută. E adevărat, nu am început-o tocmai în iunie, ci în 31 mai - și am terminat-o în 2 iunie, deci mare parte din ea am citit în iunie.

O carte care mi-a plăcut extrem de mult, un thriller foarte bun pe care vi-l recomand cu drag!

2. „Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt

E a doua oară când citesc această carte. Pur și simplu am simțit nevoia de a o reciti. Nu i-am scris încă o recenzie și nu știu dacă să-i mai scriu totuși sau nu. Mă mai gândesc.

Oricum, o carte emoționată și profundă de care vă veți atașa foarte ușor. Merită citită!

3. „Milarepa” de Eric-Emmanuel Schmitt

A doua carte scrisă de acest autor pe care am citit-o. Sincer, nu i-am scris o recenzie pentru că am început prin a amâna puțin scrierea recenziei și-apoi m-am trezit că nu-mi mai amintesc aproape nimic din carte. Am citit-o și recitit-o și pe aceasta - în aceeași zi, asta pentru că o citisem la școală și în gălăgia aceea am mai pierdut chestii pe ici, pe colo.
Totuși cred o voi mai reciti o dată pentru a-i scrie o recenzie.

4. „Belzhar” de Meg Wolitzer

Nu știu de ce am cumpărat cartea asta. Cred că e prima dată când regret că am cumpărat o carte - asta pentru că puteam să-mi iau în locul ei „Fata din tren” de Paula Hawkins, carte care sunt sigură că mi-ar fi plăcut înzecit!! Eh, cam asta e treaba cu „impulsurile de moment”.

Nu mi s-a părut chiar oribilă acum, dar era loc și de mai bine. Este, într-adevăr, o lectură ușoară îmbitată în mister, să zic așa, dar multe, multe aspecte lasă de dorit!

Oricum am oferit-o la schimb și voi primi în schimbul acestei cărți primul volum dintr-o trilogie (publicată tot la Trei) - ia să văd, vă gândiți și voi la aceeași trilogie oare?

5. „Exuvii” de Simona Popescu

Nici nu puteam termina luna mai bine, zău așa! O carte superbă pe care pur și simplu am iubit-o și încă o iubesc. Va fi cu siguranță în topul celor 10 cărți citite anul ăsta. De fapt aș putea spune că am plasat-o deja într-un top 5 „cele mai bune cărți citite vreodată”.

Astea au fost cărțile citite în luna iunie. În luna aceasta, până la momentul de față, am mai citit „Extrem de tare și incredibil de aproape” - carte despre care am vă vorbesc într-o recenzie foarte curând. Adevărul este că în locul acestei postări ar fi trebuit să fie recenzia respectivă, însă m-am hotărât să vizionez și ecranizarea cărții înainte de a mă apuca de recenzie... așa că azi mă voi uita și la film. Ieri, de asemenea, am început „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath și îmi place foarte mult!

Voi ce ați mai citit sau ce plănuiți să mai citiți?
Vă aștept cu drag gândurile în secțiunea comentarii! :)

Concurs de manuscrise la Editura Univers

Dragi cititori, astăzi vin cu o super veste privind Editura Univers: e vorba de un concurs de manuscrise organizat de editură - ceea ce mi se pare o inițiativă atât de frumoasă de a promova valorile noastre românești. Să vedem ce ne spun prietenii de la editură..

„Literatura română contemporană poate sta oare alături de celelalte cărţi publicate până acum în traducere la Editura Univers în cei aproape cincizeci de ani de existenţă, alături de autori ca Márquez, Faulkner, Vian? Intenţionăm să aflăm! Autorii români care şi-ar dori să-şi vadă cărţile publicate la Univers sunt rugaţi să ne trimită manuscrisele lor, exclusiv în formă electronică, în documente scrise cu diacritice, la adresa concurs@edituraunivers.ro, până la data de 15 septembrie 2015. Cele mai bune dintre manuscrisele primite vor avea o şansă să intre în planul nostru editorial. Vom anunţa pe 15 octombrie 2015 cărţile selectate.

Pot participa cărţi care fac parte din următoarele categorii:

•  Roman
•  Proză scurtă 
•  Literatură pentru copii
  De asemenea, atenţie, ilustratori!
•  Carte de colorat pentru adulţi

Pot participa autori din toată ţara, indiferent de vârstă şi CV.”

Acestea fiind spuse, dacă aveți înclinații către scris și ați scris ceva sau intenționați să o faceți - Editura Univers vă așteaptă cu brațele deschise manuscrisele până pe data de 15 septembrie 2015! Succes!

Nou în bibliotecă (3)

Salutări! Ce mai faceți? Ce mai citiți?

Astăzi, oficial, tocmai am de gând să vă prezint ultimele cărți cumpărate vara asta online (da, pun accent pe cuvântul ăsta - pentru că asta nu înseamnă că n-am să mai îmi iau câte ceva și din librării, dacă se întâmplă să ajung în vreuna și să am bani la mine).

Da, da, știu - prețurile librăriilor online sunt, mai ales în perioada asta, destul de reduse, dar parcă nici dintr-o librărie n-ai ieși fără măcar o carte luată la un preț cât de cât decent, nu?

N-o mai lungesc atât, și-am să trec direct la cărți.

Yaaas! Încep, inevitabil, cu cărțile comandate de la Târgul Cărții. Una dintre ele este aceasta, „Amprenta omului” de Sebastian Faulks. O carte care cântărește aproape un kg (nu glumesc), are în jur de 800 și ceva de pagini. Descrierea mi s-a părut tare interesantă și-am zis că sigur mi-ar plăcea, mai ales că simt nevoia să citesc niște cărți mai complexe, iar raportându-mă la numărul de pagini - cu siguranță este țesută o întreagă poveste captivantă.

Cea de-a doua carte din coletul respectiv este „Olive Twist” de Charles Dickens. Știți că ziceam la un moment dat că mă apuc de citit cărți în limba engleză? Singurele cărți în engleză pe care le aveam erau cele ale lui John Green și încă două cărți subțirele din colecția Penguin Classics, iar cum nu aveam chef de John Green (acum mă simt puțin prost, căci îmi dau seama că unii dintre voi poate și-ar dori atât de mult cărțile lui, iar eu le am, dar...nu le citesc).

Revenind la „Olive Twist”, descrierea m-a intrigat foarte mult și având în vedere că e și un roman clasic - m-am gândit că mi-ar plăcea.

„Sense and Sensibility” de Jane Austen. Da, încă n-am citit nicio cartea scrisă de Jane Austen și sunt foarte curioasă în privința ei. Vreau să îmi conturez așa o opinie despre felul în care scrie această scriitoare, așa că am adăugat și această carte în „Coșul de cumpărături”.

„Eat, pray, love” de Elizabeth Gilbert - un alt roman de care am tot auzit. Știu că nu e mare diferență între ediția în romană și cea în engleză, dar eu, din nu știu ce motiv, tot o găsesc mai atrăgătoare pe aceasta, iar cum varianta în română nici nu era pe stoc pe site-ul celor de la Târgul Cărții, am ales această ediție. Sper să-mi placă!

Și.. tadaaaam, carte câștigată! Îi mulțumesc frumos Alexandrei de pe blogul Cărți nemuritoare pentru această carte. După câte se pare, este al treilea volum dintr-o trilogie, deci o să mai aștepte puțin până fac rost de primele două volume. Oricum mă bucur așa mult că am câștigat-o, mi se pare super interesantă!

Întâmplarea face să primesc această carte de la o verișoară de-a mea care nu prea citește, așa că a decis să îmi dea mie cartea. După cum puteți observa - este o biografie a lui Leonardo Da Vinci. Sună bine. Nu știu dacă și când o voi citi, dar cel puțin acum știu că am posibilitatea de a face asta.

Aici se încheie acest tur și, deși sunt doar șase cărți, sunt destul de stufoase toate, vorbind de numărul de pagini, ceea ce înseamnă că o să mă solicite ceva mai mult. Dar voi ce cărți ați mai cumpărat? Ce mai citiți?

Editura Univers își bucură cititorii cu un e-book gratuit

E-book gratuit – cea mai căutată carte de la Univers!

Timp de șapte zile (29 iunie - 6 iulie), Editura Univers, în parteneriat cu platforma Streamland, le oferă gratuit cititorilor săi ediția electronică a cărții Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, primul roman semnat de  Andreï Makine cu pseudonimul Gabriel Osmonde.

Dă click AICI  și poți să afli mai mult despre carte și să citești începutul. Dacă îți dorești cartea, fă-ți cont de cititor pe platforma Streamland. Astfel, poți să descarci gratuit cea mai căutată carte a Editurii Univers în 2015. Fără a avea nevoie să te înregistrezi la Adobe Digital Editions, poți începe să citești romanul imediat, în orice browser de pe computer, tabletă sau telefon.

După ce ți-ai făcut cont de cititor pe Streamland, apasă pe butonul BUY și în fereastra care se va deschide să introduci cuponul univers1969 care îți va da acces gratuit la descărcarea cărții. Poți începe să citești romanul imediat și va rămâne în  contul tău de pe Streamland, la pagina Cărțile mele.  

Trimite acest mesaj prietenilor tăi: îți vor mulțumi pentru că i-ai anunțat cum pot primi cadou dintre cele mai citite cărți de la Univers.

Despre carte..

„Laura Baroncelli, văduvă la cincizeci de ani […], aflând că fusese înşelată toată viaţa de soţ, neizbutind să aibă un dialog cu propria fiică, detestându-şi dimensiunile corporale (prea generoase, în stilul matroanelor slave), ca şi viaţa burgheză – de proprietară a unui magazin de băi şi accesorii sanitare din Paris –, hotărăşte să se sinucidă. Dar, intrând în baie, observă urma unui picior – şi, de aici, sinuciderea e oprită […] Această urmă aparţinea unui tânăr care se vădeşte a fi mult aşteptata mare pasiune, până atunci nici măcar bănuită de captiva într-o viaţă banală. 

Stilul e, aşa cum spuneam, cel care ridică nivelul: nu mult diferit de al lui Makine, cu descrieri ample şi amănunţite, cu simboluri recurente, descifrabile sub diferite înfăţişări (de exemplu, sticla compactă în care e montat un scorpion, din Călătoria unei femei…, la un moment dat spartă, poate fi comparată cu lacul îngheţat, memento ameninţător în Crima Olgăi Arbelina; sau motivul zăpezilor veşnic pure – versus mizeria societăţii de consum, aşa cum apare în majoritatea romanelor lui Makine/Osmonde). Sunt fraze ample, cu observaţiile unui ochi atent la realitate, dar şi cu suflul unui poet talentat, care salvează astfel de schematism etapele călătoriei autotransformatoare“.

Grete Tartler, Limba alternașterii, România literară, nr. 17/2015

„Exuvii” de Simona Popescu - Recenzie

Am 16 ani. Citesc. Îmi plac mai mult cărțile decât oamenii. Ele - cele adevărate - nu vor să te convingă de nimic, nu vor să aibă „dreptate”. Asculți vocile cărților. Dacă nu se potrivesc cu vocea ta interioară, le-nchizi. Și nimeni nu se supără pe tine.

Vin momente când nu știi încotro s-o apuci, când te cauți, dar nu ești acolo - sau poate doar ai greșit ascunzătoarea. Momente când ai chef să petreceți ceva timp cu tine însuși, să discuți între patru ochi cu sinele tău pentru a te aduna, pentru a-ți reîntregi ființa complexă ce ai fost, ești și vei fi. Uneori uiți lucruri, amintiri, frânturi din ceea ce erai acum trei sau zece ani, iar câteodată, fie că recunoști sau nu, ai nevoie de cineva care să-ți amintească toate aceste lucruri. În momente ca astea - această carte este alegerea perfectă.

Născută în martie 1965, în județul Brașov, Simona Popescu este poetă, prozatoare și eseistă. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti în 1987. În prezent este lector la aceeași facultate. Iată volumele de poezie scrise de aceasta: Xilofonul si alte poeme (1990; traducere maghiara, 1998), Pauza de respiratie (1991, volum colectiv), Juventus (1994), Noapte sau zi (1998), Juventus si alte poeme (antologie, 2004),  Lucrari in verde. Pledoaria mea pentru poezie (2006; tradus fragmentar în franceza și germană în volumul Travaux en vert, Edition Phi, Luxemburg, 2008).

Proză: pe lângă Exuvii (1997, cu trei ediții ulterioare, dintre care două la Polirom), a coordonat romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008). Eseuri: Volubilis (1998), Salvarea speciei. Despre supra­realism si Gellu Naum (2000), Clava. Critifictiune cu Gellu Naum (2004).

Întâi de toate, să vă explic ce sunt exuviile. „Exuviile” sunt pieile lepădate, carcasele subțiri lăsate în urmă de fluturi atunci când ies din pupe, învelișurile năpârlite ale vietăților care, crescând, se transformă cu totul. Poate te întrebi ce legătură are acest titlu cu conținutul acestui roman - ei bine, reprezintă chiar esența romanului, întrucât la fel facem și noi cu ipostazele noastre vechi, imanure pe care le dăm uitării. În acest roman, Simona Popescu strânge fiecare părticică a ființei umane, constituie un întreg, fără a abandona nimic, căci aceasta crede cu desăvârșite că nu suntem doar ceea ce suntem, ci și ce am fost.

„Exuvii” de Simona Popescu este un roman autobiografic în care autoarea evocă diferite amintiri și trăiri din copilăria și adolescența ei cu scopul de a-și regăsi sinele, de a aduna toate simonele la un loc. Un roman suflet pentru suflet. Naturalețea și modul extraordinar de a-și așeza cuvintele pe hârtie, de a alcătui un întreg, de a răscoli amintiri și de a le descrie într-un mod atât de plăcut - toate acestea denotă nevoia de a scrie care izvorăște din spontaneitate, care reprezintă un mod de viață, iar eu tind să cred că atunci când un scriitor scrie din toată inima, când acesta trăiește ceea ce scrie cu adevărat, atunci e imposibil să nu remarci asta în modul în care scrie. E posibil să mă înșel, dar asta am simțit citind această carte: de fapt n-am văzut aceste capitole adunate la un loc ca pe o simplă carte, ci ca pe o ființă umană, am simțit o inimă pulsând printre paginile acestei cărți, și mai mult decât atât - lecturând, m-am întâlnit de nemumărate ori cu propria persoană.

Mi se pare pur și simplu incredibil cât de mult m-am regăsit în acest roman. E o chestie pe care încă o procesez, aproape că nu îmi vine a crede. Acum constat că, deși am acordat 5 steluțe din 5 pe Goodreads multor alte cărți înainte de a citi această carte, singura pentru care ar fi trebuit să păstrez cele 5 stele este aceasta. Nu pentru că nu ar fi existat alte cărți care să-mi placă foarte mult, ci pentru că simt că această carte întrece pur și simplu orice carte pe care aș fi citit-o până acum.

Un aspect care îmi place extrem de mult la acest roman este faptul că, odată ce te-ai adâncit în lectură, nu-ți mai dai seama dacă citești despre Simona Popescu sau dacă citești despre tine. Această alternanță dintre persoana I, singurar și persoana a II-a, singular creează un fel de imagine întortocheată în mintea cititorului și te trezești la un moment dat întrebându-te „Păi stai puțin, ăsta-s chiar eu pe paginile astea?”. Pe parcurs nu m-am mai întrebat asta, căci mi-am dat deja seama că n-am cum să scap de mine atât timp cât citesc această carte.

Acest roman a cotrobăit atât de mult printre amintirile mele și nu numai, mi-a amintit de jocurile din copilărie, de felul cum, treptat, m-am îndrăgostit de literatură; de somnul de după-amiază. Am pătruns în văgăuni de mult uitate, am simțit parfumul tuturor florilor din grădina bunicii, mi-a amintit de nopțile când mă hrănesc parcă nesătulă cu câte o carte bună, cum îi extrag cuvintele, frazele. 

Sugeam sângele mustos al frazelor, mă hrăneam, creierul meu era doar stomac, stomac uriaș. Hăpăiam, plimbam propozițiile pe cerul gurii, încercam să le simt gustul. Prindeam cu chelicerele simțurilor câte un cuvânt și-l întorceam pe toate părțile înainte să-l înfulec.

Recomand din tot sufletul acest roman, în special dacă sunteți în căutare de un roman care să vă lase cu întrebări, dar și dacă doriți o simplă plimbare prin propria viață; o mică amintire a ceea ce ați fost într-un timp anterior. Eu zic că e aproape imposibil să nu te regăsești câtuși de puțin în acest roman - și chiar și-așa: merită din plin să faceți cunoștință cu toate aceste simone etalate; merită pentru felul lui atât de aranjat și bine gândit în care este scris!
Îl puteți achiziționa de pe Libris sau Elefant.

Am selectat o grămadă de citate și-mi este foarte greu să aleg dintre ele.. dar să vedem, trebuie să o fac și pe asta:

Îmi trece prin cap că aș fi o pură ficțiune. Mă apucă groaza. Mi-e frică de ficțiuni, de fantome. Scriu de frică. O iau înaintea altor ficțiuni despre mine. 

Ne lipseau însă cuvintele, adjectivele, elementele de legătură și tot așa. Dar cine avea nevoie de ele? În absența lor, a ideilor, a conceptelor, a noțiunilor, a schemelor de vorbire, lumea era o mare și înnebunitoare mulțime de suprafețe colorate, parfumate și moi, reci, delicate, rugoase, fetide, catifelate, mătăsoase, lăcuite, polisate, oxidate, glazurate, suprafețe de furnituri și glaspapiruri, împletituri, tapiserii.

Nu, copilăria nu e „paradisul pierdut”. Nici „paradis” și nici „pierdut”, pentru că uite-l, nu în urma ta, ci mai degrabă-n față. Nu e nimic pierdut, chiar dacă unii uită mai mult ca alții. Ca și cum un copac ar putea trăi doar cu frunzele!

Omul din fața mea e grăbit. Refuz să vorbesc pentru că ar trebui să simplific, ar trebui să elimin și golurile, pauzele necesare. Asta m-a făcut, poate, să scriu, din când în când. Liniștea își are aici rostul ei, ca vidul din oasele păsărilor care zboară, ca golul din masa lemnoasă a instrumentelor muzicale.

Mă costumasem ca pentru carnaval, în draperii de cuvinte, franjuri încâlcite. Nu se iese așa în lume!

Editura: Polirom
Nr. de pagini: 308
Anul apariţiei: 2011 (pentru ediția curentă)

„Belzhar” de Meg Wolitzer - Recenzie

Chiar dacă nu suntem neapărați adepți ai cărților Young Adult, mulți dintre noi ne mai aruncăm uneori în brațele unei astfel de lecturi, căci, la urma urmei, sunt de părere că și o astfel de lectură este necesară câteodată. O lectură ușoară, de vară - numai bună pentru o zi însorită pe plajă, că tot e sezonul.

Meg Wolitzer este o scriitoare americană care a scris primul său roman, Sleepwalking, pe când era studentă la Brown University, în acest roman fiind vorba despre trei fete obsedate de poezie și moarte. Scriitoarea a predat scriere creativă la Universitatea din Iowa și Skidmore College. De asemenea, a fost artist invitat la Princeton University. 

Printre romanele sale se numără The Interestings (numită una dintre cele mai bune cărți ale anului 2014 de către The New York Times Book Review, The Washington Post și The Chicago Tribute; roman care a fost publicat la Editura Trei), The Uncoupling, The Ten-Year Nap, The Psition și The Wife.

Belzhar de Meg Wolitzer este o carte tipică care îi are în prim plan pe cinci adolecenți (citez) „fragili emoționali și foarte inteligenți”, aceștia cunoscându-se la cursul de Teme Speciale în Engleză din cadrul școlii cu internat, The Wooden Barn. Fiecare dintre cei cinci au fost aleși de către profesoara care predă cursul respectiv să participe la oră, iar acest algoritm de alegere sporește misterul cărții, întrucât niciunul dintre ei nu are habar de ce a fost ales. La acest curs toți cei cinci trebuie să citească Clopotul de sticlă de Sylvia Plath și, de asemenea, fiecare dintre ei primește câte un jurnal în care să își scrie gândurile din când în când - acest jurnal reprezentând cheia către Belzhar, cu precizarea că Belzhar este numele ales de ei pentru a descrie acea lume „suprarealistă” în care pătrund de îndată ce încep a scrie în jurnal.
De menționat este că personajul nostru principal, Jam Gallahue, ajunge în această școală cu internat datorită suferinței care o cuprinde încă de când moare băiatul de care este îndrăgostită, Reeve Maxfield.

 Bun, un început frumos, o idee interesantă și originală, un concept interesant, însă nu exact ceea ce mă așteptam eu să găsesc printre paginile acestei cărți. Îmi permit să fiu puțin subiectivă și să menționez că au existat mai multe aspecte care nu mi-au plăcut, decât cele care mi-au plăcut.

Fiind o carte destinată adolescenților - inevitabil să nu ne întâlnim cu clișeul „fata bună și cuminte care se îndrăgostește pe băiatul singuratic, retras și atrăgător”. De aici se desprind niște drame adolescentine ale unei adolescente care poartă doi băieți în inimă - unul dintre ei fiind fostul ei iubit care a murit.

Și ca și cum n-ar fi fost adăugate deja destule clișee, finalul e cireașa de pe tort, îți trosnește așa una în față de nici n-ai idee ce te-a lovit. N-am să vi-l spun și o parte din mine chiar vă îndeamnă să citiți cartea doar ca să vedeți cum se termină și-apoi să-mi spuneți ce sentimente ați trăit. Să vă spun sincer, aș vrea mai mult să vă văd expresiile - dar mă mulțumesc și dacă îmi descrieți doar cum v-ați simțit.

Trecând peste toate aceste aspecte care, pe lângă faptul că mi-au displăcut profund, m-au și enervat pe alocuri, Belzhar este o carte care se citește ușor, destinată unui anumit public țintă: adolescenților. Cu toate că nu aș putea spune că mi-a plăcut cartea, i-am găsit și câteva plusuri: cumva este învăluită în mister, un mister care sporește lecturarea cărții și, de asemenea, conține multe dialoguri și nu există posibilitatea de a te împotmoli în descrieri lungi - ca, de altfel, orice Young Adult. Cred, de fapt, că sunt mai supărată pe personaje decât pe carte în sine. Mi-ar fi plăcut ca autoarea că creioneze personajele mai atent, cu mai multă minuționizate, nu să apeleze la primul clișeu pe care-l găsește pentru a descrie astfel lumea adolescenților. Dacă pesonajele astea cinci ar fi fost atât de „inteligente și speciale” pe cât sunt descrise în carte, m-aș fi așteptam la ceva mai mult, aș fi sperat ca viețile lor să depășească cumva monotonia, să iasă din tipar cumva, să impresionze. Mă scuzați, nu inteligente, ci „foarte inteligente”.

Iarăși, un lucru care mi-a plăcut și m-a intrigat a fost ideea de a scrie în jurnale și cum prin intermediul acestor jurnale cei cinci pătrundeau fiecare într-o lume himerică, perfectă, departe de latura realității. Lucrurile devin și mai interesante când jurnalul e pe sfârșite, căci nu știm ce se va întâmpla apoi. Această lume, Belzhar, va dispărea cu totul?
O idee foarte frumoasă, așezată însă pe lângă alte aspecte care lasă de dorit, din păcate.

Aș introduce și unele pasaje din carte care, personal, mi s-au părut complet banale (să nu zic penibile) și lipsite de sens, însă cred că am evidențiat deja destule puncte slabe ale acestei cărți (slabe din punctul meu de vedere, bineînțeles), așa că nu am să fac asta. Încerc, dar nu știu dacă îmi iasă, să scot de la cartea asta ce are ea mai bun.

Dacă a fost din cauza traducerii sau nu, aici n-aș putea să-mi dau cu părerea. Nu-mi place deloc arunc vina pe traducător căci, la urma urmei, trebuie să le apreciem munca traducătorilor pentru că ei fac posibilă publicarea atâtor volume străine.

Totuși, cumva cumva, în aceste 301 pagini am găsit și două secvențe care mi s-au părut simpatice, așa că am să le menționez pe acestea:

Vorbim despre roman, nu-i așa? Sau poate că nu. Vorbim despre noi înșine. Presupun că se poate întâmpla și una ca asta, atunci când vorbești despre o carte bună.

Uneori crezi că oamenii o să continue să existe pentru totdeauna, iar apoi îi pierzi fără niciun avertisment. 

Editura TREI
Nr. de pagini: 301
Anul apariţiei: 2014
Traducere din engleză de: Ciprian Șiulea

În caz că ați citit și voi această carte vă invit să-mi spuneți într-un comentariu ce v-a plăcut (sau ce nu v-a plăcut), sunt foarte curioasă! 

Târgul Cărții te invită la Black Friday, ediția de vară

Salutări, salutări!
Revin cu o postare în care doresc să vă prezint ofertele de săptămâna aceasta ale librăriei-anticariat Târgul Cărții (targulcartii.ro).

Pentru început, vă previn că ar trebui să vă pregătiți deja din toate punctele de vedere, căci Târgul Cărții anunță un weekend cu reduceri la peste 10 000 de produse!

Așadar, weekendul aceasta, pe site-ul targulcartii.ro, vom avea parte de un Black Friday - ediție de vară. Promoția începe vineri, 26 iunie 2015, și se încheie duminică, 28 iunie 2015.

Precizez că în prezent mai sunt active câteva promoții tare atăgătoare pe site. Iată despre ce este vorba:

*click pe imagini pentru a fi redirecționați către respetivele reduceri

În încheiere menționez doar că dacă vreți să vă îmbogățiți puțin biblioteca nu uitați să vizitați în weekend-ul acesta site-ul Târgul Cărții, poate veți găsi ceva pe placul vostru, căci reduceri vor fi! :)