Ce mai citesc | August #1

Hei, hei!

Astăzi m-am gândit să vă scriu despre ce am mai citit eu luna asta și despre ceea ce plănuiesc să mai citesc.

La începutul lunii am dat o comandă pe elefant de mai multe cărți și mi-am făcut mie o promisiune, să zic așa, că le voi citi pe toate luna asta. De ce? Pentru că eu întotdeauna când dau comenzi „mari” citesc doar câteva cărți și pe restul de las să „zacă” în bibliotecă muultă vreme. Voi reuși să mă țin de cuvânt de data asta? Veeedem. Până atunci haideți să vă prezint cărțile.

1. „Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes - CITITĂ
   Aștept de o grămadă de timp să citesc cartea asta. Văzusem filmul înainte și pur și simplu m-am îndrăgostit de Louisa Clark și de Will, așa că trebuia să citesc și cartea. A fost minunată, am savurat-o din plin. Am fost totuși și puțin dezamăgită că unele scene din film nu au fost incluse și în carte.
2. „Cu toții suntem făcuți din molecule” de Susin Nielsen - CITITĂ
   I-am făcut și o recenzie aici. Cartea a fost ok, se citește foarte ușor și e cât de cât amuzantă. Totuși, simt că îi lipsește ceva sau poate doar am avut eu așteptări prea mari.
3. „Puls” de Julian Barnes - în curs de citire
   Dacă la cartea menționată mai sus am schițat câteva zâmbete, la asta am râs în adevăratul sens al cuvântului. Deocamdată am sentimente contradictorii față de ea, ba mă face să râd în hohote și mă intrigă, ba mă plictisește foarte tare.
4. „Despre suflet - mic tratat de mari idei” - în curs de citire
   Aici avem o colecție de citate despre suflet aparținând unor mari scriitori și nu numai. E drăguță, unele citate chiar îmi plac.
5. „În ape adânci” de Paula Hawkins - necitită
   Cartea asta e practic peste tot pe net, așa că m-a făcut și pe mine curioasă. Am citit și „Fata din tren” de la Paula Hawkins și mi-a plăcut.
6. „Oamenii fericiți citesc și beau cafea” de Agnes Martin-Lugand - necitită
   Din nou, o carte foarte populară în rândul bloggerilor. Am auzit diferite păreri, unii zic că merită, alții că doar publicitatea e de ea. Vreau să mă conving singură. 
7. „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys - necitită
   Nu am mai citit nimic de la această autoare până acum, dar am un feeling că îmi va plăcea enorm ce voi descoperi printre paginile acestei cărți. Vă țin la curent!

Voi ce cărți vreți să citiți luna aceasta? Ați citit vreuna dintre cele menționate de mine?

Vă aștept părerile într-un comentariu.

8 semne că ești un bookaholic

1. Prietenii și colegii „te cunosc foarte bine”

Știu întotdeauna la cine să apeleze când vine vorba de o carte, îți cer recomandări de cărți, de librării online sau pur și simplu vin la tine să discutați despre o anumită carte după ce tocmai au terminat-o. Și să nu uităm, te trezești câteodată cu mesaje pe facebook care conțin filmulețe legate de cărți, ori cu simple imagini cu mesaje livrești (citate, de exemplu), alături de mesajul „This is so you!”.

2. Ești întrebat constant când mai comanzi cărți

Nu știu dacă și vouă vi s-a întâmplat asta vreodată sau nu, însă mie mi s-a întâmplat de multe ori până acum să fiu întrebată când mai plasez o comandă online (nu dacă, ci când, căci e evident că asta e una dintre plăcerile mele, aceea de a cumpăra cărți). Bineînțeles, nu mă deranjează acest lucru, mi se pare chiar tare ideea de a plasa o comandă împreună cu prietenii. În felul acesta costul transportului (dacă e cazul) se micșorează pentru fiecare și cred că e o afacere avantajoasă pentru toată lumea.

3. Detești replica „De ce să citesc cartea? Am văzut filmul!”
Și reacția ta:

You don't understand. Pe bune, nu vreți să știți de câte ori am auzit că e o risipă de timp că citești cartea când poți vedea filmul. Ok, să citești o carte îți ia mai mult timp decât să vezi un film, dar nu poți spune că e același lucru. Pur și simplu nu.

4. Te bucuri ca un copil când primești cărți
Indiferent ce vârstă ai, parcă ți se umple inima de bucurie când primești cărți de Secret Santa, de ziua ta sau cu orice altă ocazie. De asemenea, le faci viața mai ușoară prietenilor tăi când vine vorba de a alege un cadou potrivit - ai o listă întreagă de cărți în TBR-ul de pe Goodreads și nu te poți abține să le enumeri pe toate nici când ești întrebat direct.

5. Toată lumea crede că citești prea mult
Ironic, pentru că eu, personal, chiar nu citesc atât de mult. Totuși, ideea e că niciodată nu citești prea mult. Fie că citești 2 cărți pe lună sau 7, nu e prea mult. It is never enough.

6. Te temi să împrumuți cărți
Și ai de ce. Pentru că au trecut 2 ani de când n-ai mai trimit cartea aia împrumutată unui coleg, îți amintești? Sau atunci când ai primit-o fără copertă saaau nu ai mai trimit-o deloc.

7. Vânezi toate reducerile din mediul online
Ești un client fidel al tuturor librăriilor online și îți deschizi zilnic mailurile pentru a verifica dacă a mai apărut vreo ofertă specială - chiar dacă nu ai bani. Trebuie să fii la curent cu promoțiile, nu?

8. Nu, nu ai citit toate cărțile din propria bibliotecă
...și probabil nu le vei citi vreodată pe toate. Dar asta nu te va opri din a cumpăra în continuare cărți!

Voi ce ați mai adăuga pe listă? Vă aștept răspunsurile în comentarii!

„Cu toții suntem făcuți din molecule” de Susin Nielsen - Recenzie

Editura: Epica

Anul publicării: 2017

Număr pagini: 265

Disponibilă: Elefant

Heei, blogosferă! După o absență îndelungată, iată că revin cu forțe proaspete (sper) pentru a vă prezenta una dintre cele mai noi apariții ale editurii Epica. Să-i dăm drumul.

Recenzie

Ceea ce m-a făcut să cumpăr această carte a fost, după cum probabil vă așteptați, titlul. Am aruncat un ochi și pe descrierea de pe copertă, dar titlul a fost cel care a stârnit acea curiozitate în mine.

Haideți să vă spun despre ce este vorba. Practic, în acest roman, Susin Nielsen urmărește povestea a doi adolescenți, Stewart și Ashley, cu personalități total diferite, dar care ajung să locuiască împreună și chiar să se accepte unul pe celălalt. Stewart e un tip mai retras de numai 13 ani, zis și „înzestrat” deoarece inteligența lui este peste medie, pasionat de știință, care e nevoit să se mute în casa lui Ashley datorită relației tatălui său, Leonard, cu Caroline, mama lui Ashley. Chiar dacă Ashley e cu un an mai mare decât Stewart, comportamentul ei denotă contrariul. Aceasta se comportă foarte urât cu toată lumea, dar mai ales cu Stewart, fiind preocupată doar de statutul ei social la școală și de faptul că acum fratele ei vitreg o va „trage în jos”.

Important de precizat e faptul că familia lui Ashley s-a destrămat deoarece tatăl ei le-a mărturisit că este homosexual. Neavând unde să se mute, acesta locuiește cu Caroline și cu Ashley în casă, doar că într-o cămăruță separată, undeva în spatele casei. Tânăra de 14 ani este încă supărată pe tatăl ei, acest sentiment amplificându-se odată cu venirea lui Stewart, care aduce cu el o mulțime de lucruri aparținând mamei sale decedate și le împrăștie prin casă. Toate aceste schimbări sunt descrise din perspectiva celor doi naratori ai romanului: Ashley și Stewart.

Chiar dacă i-am dat un rating destul de mic pe Goodreads (2.5 steluțe din 5), există câteva aspecte care mi-au plăcut: de exemplu, faptul că autoarea abordează problema homosexualității (dacă la început Ashley e supărată pe tatăl ei pentru că „a hotărât” să devină homosexual, pe parcurs ajunge să înțeleagă că nu el „a hotărât” asta, iar relația celor doi se consolidează), a hărțuirii și a superficialității.

Mi-a plăcut faptul că a ridicat cumva un semnal de alarmă asupra acestor chestiuni. Înconjurată de faimă și popularitate, Ashley crede că are tot ce și-ar putea dori, până când lucrurile ies la lumină și se dovedește că, de fapt, oamenii apropiați ei nu sunt cine crede ea că sunt. Atunci își dă seama că singurul ei prieten e acel ciudat pe care nu îl putea suporta când a pășit în casa ei, Stewart. 

Într-adevăr, în acest roman sunt tot felul de jocuri de cuvinte, iar glumele pe care le face Stewart sunt chiar simpatice, dar nu mi se pare că te-ar putea face „să râzi în hohote” - precum e menționat pe coperta cărții. Pentru mine a fost o lectură lejeră, previzibilă și ușor amuzantă, care aș zice că e mai degrabă potrivită pentru 13-14 ani.

Cât despre titlu, nu vă mai spun decât că e o „poveste” în spatele acestuia, poveste pe care vă las pe voi să o descoperiți, în cazul în care veți citi cartea.

Cum m-am apucat de citit?

Primul meu contact cu lumea literară a fost, dacă stau bine să mă gândesc, la o vârstă destul de fragedă, prin clasa a III-a. Doar că nu mă apucasem să citesc de bunăvoie, ci pentru că nu prea aveam de ales.

Mama nu a fost niciodată o devoratoare de cărți, având mai degrabă o înclinație pentru partea concretă a lumii. Pe de altă parte, pasiunea cea mai mare a tatălui meu a fost (și încă este) arta: fotografia, cinematografia și literatura. Țin minte cum mă uitam câteodată la cele peste 100 de volume adunate în biblioteca sa și mă întrebam de ce le-a păstrat atât de mult timp, multe din ele fiind de pe vremea când era adolescent. Abia peste câțiva ani aveam să aflu răspunsul la această întrebare: pentru mine. Le păstrase pentru mine.

This or That Book Tag

Am primit acest tag tare drăguț de la Alina (Din dragoste pentru cărți) și m-am gândit că ar fi interesant să îl fac și eu, deci să trecem la treabă!

Aici sunt regulile:

• Menționează creatorul tag-ului
• Menționează blogger-ul care ți-a transmis ție tag-ul
• Alege o opține din cele de mai jos
• Dă tag altor 5 persoane pentru a realiza acest tag.

Preferi cititul în pat sau în alt loc?
Hmm, cititul în pat aș putea spune, în special noapte. E așa frumos să citești noaptea. În timpul zilei acasă citesc doar cu căștile în urechi (și pe unde apuc), dacă nu sunt singură. Îmi place să fiu desprinsă cât mai mult de realitate, să mă „dedic” în întregime acelei cărți. Îmi place să citesc și în mijloace de transport (mai ales când e vorba de o călătorie mai lungă) și la bibliotecă.

Personal principal feminin sau personaj principal masculin?

Nu contează atât timp cât personajul respectiv are ceva aparte, care îmi atrage atenția prin personalitatea sa sau prin ceea ce face. Am să iau ca exemplu ultimele 2 cărți pe care le-am citit: „Darul lui Jonas” de Lois Lowry și „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth Speare. Deși în prima avem un personaj principal masculin, iar în a doua unul feminin, ambele personaje m-au impresionat și mi-au ajuns la inimă. Dar, având în vedere că trebuie să aleg doar unul, cred că îl voi alege pe cel feminin.

„Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Speare - Recenzie

Editura: Young Art

Anul publicării: 2015 (publicată inițial în 1958)

Număr pagini: 256

Disponibilă: Târgul cărții

„Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.” - New York Herald-Tribune

Despre autoare

Elizabeth George Speare s-a născut pe 21 noiembrie 1908, în Melrose (statul Massachusetts). Cu toate că dintotdeauna și-a dorit să scrie cărți, ea a îmbrățișat încă de timpuriu cariera de dascăl, s-a căsătorit și s-a îngrijit de familia sa, astfel încât nu s-a putut consacra adevăratului ei vis decât mult mai târziu. Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei este cel de-al doilea roman al ei. Elizabeth George Speare a decedat în 1994.  (S: http://www.editura-youngart.ro/)

Recenzie

După ce că a trecut atât de mult timp de când nu am scris vreo recenzie, nu știu dacă îmi voi găsi cuvintele, astfel încât să exprim cât de mult mi-a plăcut această carte. Ca să fiu sinceră, coperta aceasta foarte inspirată a fost cea care mi-a atras atenția din prima. Totuși, cu toate că a trecut deja mai bine de un an de când a fost publicată la editura Art, recunosc că nu m-am gândit să îi acord o șansă până acum. Lecturând-o, am ajuns la concluzia că nu doar coperta își merită toate laudele, ci și ce este printre paginile ei.

Katherine Tayler (numită și Kit) este o tânără de șaisprezece ani care, odată cu moartea bunicului ei, se vede nevoită să părăsească locul unde a crescut, insula Barbados. Destinația ei este orașul puritan Wethersfield, din Connecticut, un loc cu obiceiuri cu totul diferite față de așteptările ei. Dacă în insula Barbados era înconjurată de căldură, peisaje superbe, dragoste și libertate, în orașul american lucrurile stau exact pe dos. Kit are de înfruntat frigul, oameni răutăcioși și viața grea pe care o trăiesc cei de acolo. Toate aceste schimbări vin ca un șoc pentru ea, însă Kit nu se dă bătută, încearcă pe zi ce trece să se adapteze acelei vieți, să-și ajute rudele la treburile casnice astfel încât să nu fie decât o pacoste pentru ei. Acțiunea cărții devine însă și mai interesantă în momentul în care fata își găsește un refugiu în casa Hannei Trupper, o bătrânică simpatică de religie quaker care locuiește doar cu o pisică mare și galbenă.

Nou în bibliotecă (7)

Salutare, cititori! 

Știu că nu am mai scris de mult o postare în această rubrică și tocmai de aceea m-am gândit că e timpul că remediez situația. Doar nu credeați că nu mi-am mai cumpărat cărți, nu-i așa?

Aruncând o privire în bibliotecă am sesizat că nu v-am mai arătat ce cărți am mai cumpărat/primit de.. ăă, cam undeva înainte de Crăciun (?!), așadar s-au adunat ceva cărți...

Primele două sunt luate de la un chioșc de ziare că, deh, nu m-am putut abține. Cealaltă e primită de Crăciun de la o colegă. Încă n-am apucat să o citesc, dar ceva îmi spune că va fi pe placul meu. Chiar mi-o doream încă de când am văzut că apare la editura Litera.

Primite tot de Crăciun, de la minunata de Anca care știe cum să mă surprindă cu cadouri frumoase și „scrisori” scrise de mână. Mulțuumesc frumos!

„Anamneza” de Ana Săndulescu - Recenzie

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Număr pagini: 213

Disponibilă: Libris | Elefant | Herg Benet

Scriitura Anei Săndulescu este atât de cursivă încât deseori mi-am zis că mai citesc doar câteva pagini și-apoi fac o pauză, însă m-am trezit luată de val, sfârșind, ei bine, prin a  termina cartea chiar într-o zi (și jumătate).

Cartea debutează cu imaginea Luisei, o adolescentă de șaptesprezece ani, care se trezește dintr-o comă îndelungată. Aceasta, pe parcursul romanului, se proiectează pe sine în trecut, în amintiri, rememorând întâmplări sau evenimente din viața ei care au marcat-o și care au adus-o, într-un final, în locul în care se află acum: pe un pat de spital.

Pe Luisa o definesc cărțile, iubirea pentru Sorin, fobia de apă sărată, „instinctul de supraviețuire”, drogurile pe care le consumă și, nu în ultimul rând, scrisul. Conversând cu prietenul ei drag, jurnalul, Luisa se află într-o continuă căutare de sine, iar tocmai acest lucru m-a făcut să cred că, poate, acesta este lucrul care o apropie cel mai mult de noi, adolescenții.

Constantin m-a întrebat deunăzi: „Tu, Luisa, cine ești? Ce ești?” „Sunt nimic, Constantine”, i-am răspuns. „Toate posesiile și preocupările mele vin în demolarea plictiselii, un joc de amânare a sfârșitului. Cu fiecare fotografie ruptă sau cu aruncarea la gunoi a hainelor pe care nu le mai port sau a obiectelor pe care nu le mai recunosc ca fiind ale mele, câte o Luisa se eliberează și dispare. Asta sunt eu, Constantin, un personaj dintr-o carte, personaj cu care se poate identifica oricine.

Recomandare muzicală (3)

Piesă drăguță de la Vița de vie. Nu știu dacă e pe gustul vostru, dar mie-mi place!

„Ghici ce-i în cutie” de M.J.Arlidge - Recenzie

Editura: TREI

Anul publicării: 2015

Număr pagini: 408

Titlu original: Pop Goes the Weasel

Traducător: Lucian Niculescu

Disponibilă: Libris | Elefant + ebook

Încep această recenzie prin a vă spune că M.J. Arlidge, producător al unor seriale polițiste și totodată a unor serii de romane de aceeași natură, este, fără doar și poate, un autor care aproape că-ți taie respirația prin intermediul romanelor sale.

Încă de la primul său roman din seria Helen Grace, „Ghici cine moare primul”, acest autor m-a captivat atât de mult încât a reușit să mă țină legată de acea carte până în ultimul moment, până am întors ultima pagină. Atât stilul altert, caracteristic romanelor thriller, cât și acțiunea imaginată de autor m-au făcut să trăiesc din plin fiecare încercare la care au fost supuse personajele.

După ce a demascat persoana din spatele tuturor crimelor din primul roman al seriei, inspectoarei Helen Grace îi sunt puse din nou la încercare abilitățile. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, într-un orășel din Anglia numit Southampthon, un loc al dezastrului și al mizeriei, unde prostituția și furturile  sunt la ordinea zilei.

Ceața se ridica dinspre mare, sufocând orașul. Năvălea ca o oaste cotropitoare, înghițind reperele, obturând razele lunii, preschimbând Southamptonul într-un tărâm straniu, care-ți dădea fiori.

Totul începe în ziua în care Alan Matthews, soț și, totodată, tătic, nu sosește acasă într-o dimineață. Soția acestuia se îngrijorează, bineînțeles, și nu mult timp trece până când aceasta aude soneria. Deschizând ușa, nu vede pe nimeni, în afara unei cutii lăsate în fața ușii, cutie în care, constată ea cu groază mai târziu, se află o inimă de om - inima soțului ei.

Helen Grace, împreună cu echipa sa, preiau cazul și încep investigațiile, însă totul se complică în momentul în care mai au loc alte crime, de aceeași natură. Ce caută acești bărbați insurați pe străzile întunecate ale Southampthon-ului, departe de casă și de mult iubita familie? Și ce fel de persoană ar putea provoca atât de multă suferință famiilor și apropiațiilor în cauză, livrându-le inima celui omorât? - sunt întrebări pe care probabil ți le le pui acum. Ei bine, adevărul e că avem de-a face cu un criminal în serie ce vânează bărbați însurați, care sunt pe punctul de a-și înșela soțiile.

În ceea ce mă privește, personajul care m-a impresionat cel mai mult este însăși inspectoarea Helen Grace. Helen, după cum o știe toată lumea, este o femeie puternică și ambițioasă, care este gata să meargă până în pânzele albe pentru a duce la îndeplinire o misiune (în cazul de față: pentru a identifica criminala, căci este convinsă că este vorba de o „ea”). Inteligența și încăpătânarea nu-i lipsesc nici ele.

Luase dosarele cazului din centrul de comandă și se cuibărise într-o sală de interogatorii plină de igresie, foarte rar folosită. Toată noaptea recitise vraful de documente din dosarele numeroase, încercând să discearcă elementele importante dincolo de avalanșa detaliilor.

Helen o înfruntă chiar și pe șefa sa, Harwood, și nu renunțase la caz nici când aceasta aproape că o concediase, acuzând-o de faptul că ancheta nu face niciun progres. 

Helen a traversat centrul orașului, gonind spre zona de nord. Depășea flagrant limita de viteză permisă, dar nu-i păsa. Se pricepea de minune să-și strunească motocicleta, putea să întreacă orice mașină de poliție și o însuflețea gândul că va da ochii cu criminala.

Dincolo de această imagine a ei, Helen este o femeie cu un trecut dureros în spate, trecut a cărui povară îl poartă și astăzi. Aceasta decurge la metode deloc creștine pentru „a se relaxa”, pentru a se elibera de toate problemele și a fi capabilă să facă apoi din nou față oricărui obstacol. N-am să dezvălui despre ce este vorba, am să vă las pe voi să descoperiți singuri. În aparență, este doar o „gaboriță” care-i prinde pe criminali, le pune cătușele și îi aruncă în închisoare. În realitate însă, Helen pare să fie singura care se apropie cel lai mult de ei, atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual. Să zicem doar că încearcă să fixeze ceea ce cândva a fost distrus.  Helen, spre deosebire de ceilalți, știe cel mai bine ce înseamnă disperarea și ce înseamnă să simți că ai ajuns la capătul puterilor, că nu mai poți face față. 

Am fost plăcut surprinsă, drept să vă spun, să descopăr că Helen (dar nu numai ea) trăiește încă cu speranța că oamenii păstrează ceva bun în ei, indiferent câte mizerii au făcut de-a lungul existenței lor. Trebuie doar să știi cum să ajungi până la acea latură a lor, pe care tind să o înlăture.

Revenind la crimele propriu-zise și modul în care avansează ancheta, Helen și ceilalți polițiști sunt siguri de un lucru: cea care se află în spatele acestor crime este în mod cert o prostituată. Prin urmare, încep să cerceteze și să intre în legătură cu tot felul de astfel de femei.

Mediul în care trăiesc aceste femei care-și câștigă traiul satisfăcând bărbați în căutare de o „aventură” este unul mai mult decât groaznic. Chiar mi-a rămas întipărită în minte o discuție pe care a avut-o Helen cu una dintre prostituate. Acestea sunt tratate în ultimul hal, atât de unii bărbați cu care interacționează, dar mai ales de cel care le „coordonează”, să zic așa. Eu una am rămas complez șocată de ceea ce mi-a fost dat să citesc. Până la urmă, majoritatea femeilor ăstora nu voiau decât să facă și ele niște bani, fie pentru a-și întreține viața de zi cu zi, fie studiile superioare.

Fără a mai lungi vorba, căci m-am întins și așa destul de mult, „Ghici ce-i în cutie” de M.J.Arlidge este un roman captivant, plin de mister, care ridică o grămadă de semne de întrebare și pe care cu greu îl veți mai lăsa din mână. Dacă căutați o astfel de lectură, ei bine, ați găsit-o! Dar nu uitați să începeți cu primul volum din serie („Ghici cine moare primul”), căci altfel riscați să vă luați niște spoilere cam mari.

Notă: 5/5

Nu pot decât să sper că am reușit să vă captez atenția și poate să vă strânesc și curiozitatea. Îar în caz că ați citit deja acest roman, vă aștept cu brațele deschise părerile! Vouă cum vi s-a părut? :D

Booksharing.ro - noua platformă a schimburilor de cărți

Cred că fiecare cititor înrăit preferă să-și procure cărțile din librării online, ori reale, să le așeze apoi pe rând în bibliotecă, să le citească, să le pună la loc în bibliotecă și să le admire de câte ori are ocazia. Ei bine, da, dar o fi oare biblioteca noastră locul potrivit pentru toate acele cărțulii de pe rafturile ei?

Ceea ce vreau să spun este faptul că se întâmplă, la un moment dat, să dăm peste cărți care nu ne plac sau pe care pur și simplu le-am citit deja și nu mai avem nevoie de ele... parcă ar fi mai bine dacă am face ceva loc pentru altele noi, nu-i așa?

Despre asta este Booksharing.ro. Această platformă este locul potrivit în care cititorii pot schimba cărți între ei. În primul și în primul rând, precizez că nu, nu este vorba de a schimba cărți în format pdf, ci cărți tipărite, din acelea care se află la noi în bibliotecă.

Care este mecanismul după care funcționează acest site?

1. Adaugi cărți pe care ești dispus să le trimiți altora
2. Primești cereri pentru cărțile adăugate
3. Primești puncte pe baza cărților trimise persoanelor care îți cer cărți
4. Cu ajutorului punctelor primite, trimiți cerere altor utilizatori pentru cărți

Simplu, nu? Unul dintre avantajele acestui site mi se pare acela de a se îndepărta de clasicul schimb de cărți „reciproc” - în sensul că nu este neapărat ca persoana la care trimiți tu o carte, să îți trimită și ea înapoi. Ideea e ca tu să trimiți cărți, să acumulezi astfel puncte, cu aceste puncte având posibilitatea de a cere oricărui utilizator alte cărți.

Personal, când am auzit pentru prima data de acest site am fost puțin sceptică și nu i-am dat prea mare importanță, dar datorită postării Alinei m-am gândit să mă implic și eu. De ce? Pentru că am câteva cărți în biblioteca pe care aș vrea să le dau mai departe, întrucât oricum spațiul meu pentru cărți este destul de limitat, iar aceste cărți ori le-am citit, ori probabil nu le voi citi vreodată - pentru că nu mă mai atrag.

Până acum am primit cereri pentru două cărți: Căderea în timp de Emil Cioran (știți că nu-mi place Cioran, nu?) și Paranormal de Kiersten White, iar eu, la rândul meu, am trimis o cerere pentru o carte. Momentan mai am pentru schimb următoarele:

Știu, știu, cele de la revistă probabil le are toată lumea deja, dar am încercat și eu. Probabil o să le șterg peste un timp dacă nu va fi nimeni interesat de ele. Până atunci, dacă vă interesează cumva vreuna dintre ele, vă aștept pe site la un schimb! :D

P.S: Cărților „ghicește-mi, Păpușa” și „Dosarul Shakespeare” le-am scris câte o recenzie pe site-ul GoodRead.ro, în caz că doriți să le citiți.

Voi ce părere aveți referitor la acest site? Ați făcut pânâ acum vreun schimb?

Recomandări...

Heei, oameni frumoși. Ce mai faceți? Cum o mai duceți?

Pentru început, îmi cer scuze pentru această lungă absență a mea de pe blog și sper ca în următoarea perioadă să nu se mai întâmple asta. Adevărul e că am fost prinsă cu tot felul de lucruri, dar, cu toate astea, am reușit să ies puțin din rutina asta „haotică”, făcând lucruri care îmi plac și care mă relaxează.

M-am gândit inițial să vă povestesc despre ce am mai făcut eu, ce am mai citit, ce filme am mai vizionat, însă probabil ar fi prea plitisitor, așa că mi-a venit o altă idee... M-am gândit la niște așa-zise rubrici pe baza cărora vă voi face una sau mai multe recomandări (cum ar fi recomandări de lectură, seriale, etc.). Ce spuneți? 

Eu zic că merită încercat, poate poate se întâmplă să vă fie ceva de ajutor. :)

Recomandări de:

• Cărți

Că tot acest blog este unul destinat cititorilor, să începem așadar cu ele. Nu știu dacă ar trebui să mă simt prost sau nu, însă luna ce tocmai a trecut nu a fost prea bogată în lecturi pentru mine (în mare parte din cauza serialelor pe care le-am început - o să le menționez mai jos). Oricum, cartea pe care v-aș recomanda-o la această rubrică este Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. E puțin trasă de coadă această recomandare, recunosc, pentru că încă nu am terminat cartea, e în curs de citire, dar vă mărturisesc că m-a fascinat de la primele pagini. Ador felul în care este scrisă, pur și simplu. Așa că eu zic că merită să o încercați. Plus că mi-a fost recomandată și mie de multe persoane.

• Ceai

După poza inserată mai sus presupun că era inevitabil să nu continuăm cu ceaiul, nu? :) Cei care citiți blogul de mai mult timp probabil știți de obsesia mea pentru ceai. E cam aceeași poveste ca și în cazul cărților. Mereu vin acasă cu câte un nou ceai.
Revenind la ceaiul despre care vreau să vă vorbesc, acesta face parte din gama Lord Nelson și este cu aromă de portocale roșii și vitamina C. Tocmai astăzi l-am cumpărat de la Lidl și are un gust chiar pe placul meu. Așa că, aviz amatorilor de ceaiuri, dacă aromele astea două vă sună bine... give it a try!

• Seriale

Niciodată n-am fost o persoană care să urmărească în mod constant un serial (exceptând, bineînțeles, perioada aceea în care era nebunia TVD și PLL - seriale la care am renunțat pe parcurs) sau care să înceapă seriale, așa, „unul după altul” cum s-ar zice.

Ei, ei... cine-ar fi crezut că o întreagă săptămâna din vacanța de iarnă mă găsește în fața laptopului, urmărind serialul Once upon a time? Au urmat apoi câteva zile în care am spus tuturor apropiaților cât de fain poate fi serialul ăsta.

Bun, bun, dar stați puțin. Atât mi-a ținut starea aia până ce m-am apucat de Orphan Black, un serial pur și simplu extraordinar. Clone, acțiune, sinucineri, psihopați, polițiști, crime, o actriță incredibilă (Tatiana Maslany), care intră în pielea a mai mult de 5 „personaje” - ce îți poți dori mai mult de la un serial?! Ce să zic, cei de la BBC sunt foarte tari! În curând plănuiesc să mă apuc și de renumitul Sherlock.

(Helena, Orphan Black)

• Filme

Dacă tot suntem în sfera aceasta, să vedem și un film: The revenant (2015), de care cel mai probabil ați auzit cu toții măcar o dată, pentru că, da, DiCaprio în rolul principal. Mi s-a părut un film bun, chiar mi-a plăcut, deși spre final m-a plictisit puțin. Mi s-a părut filmat foarte atent, peisajele mi-au plăcut iar foarte mult și, bineînțeles, actorii.

• Motivational video

Am primit acest video de la o prietenă și mi se pare chiar tare drăguț. Îmi place să-l ascult din când în când.

• Activitate antistres

Cărțile acelea apărute la editura Litera (și nu numai) sunt, într-adevăr, miraculoase. E atât de relaxant să colorezi în ele, mai ales la școală. în pauze, după o oră mai solicitantă (mate) sau chiar și în timpul orelor (atunci când poți).

Voi ce cărți bune ați mai citit? Dar pasionați de filme/ seriale avem pe aici? Vă aștept cu recomandări!

Cum a arătat anul 2015 (în cărți) pentru mine

Salutări, dragi cititori, și bine v-am regăsit în anul 2016. Doamne, parcă nu-mi vine a crede că a mai trecut încă un an, parcă acum câteva zile eram pe la sfârșitul verii. Am impresia că a trecut atât de repede timpul din septembrie și până acum, hmm. De altfel, perioada asta a fost și una destul de încărcată pentru mine și nici nu prea am avut timp de citit, dar să lăsăm acest aspect la o parte pentru moment.

În următoarele rânduri am de gând să vă enumăr cărțile pe care le-am parcurs eu pe perioada anului 2015, împreună cu raiting-ul pe care l-am acordat fiecărei cărți în parte pe Goodreads. Vă zic de pe acum că am citit multe cărți bune, adică bune în sensul că mi-au plăcut foarte mult, m-am identificat cu textul respectiv, ori pur și simplu lectura în sine m-a fascinat și m-a captivat.

Precizez că nu voi comenta conținutul fiecărei cărți, asta deoarece m-aș lungi mult prea mult cu această postare, iar cele mai multe dintre cărțile citite în 2015 au deja o recenzie pe blog, așa că dacă sunteți interesați puteți căuta respectiva recenzie în secțiunea Recenzii A-Z.

Să începem, așadar:

1. „Ion” de Liviu Rebreanu (4 steluțe din 5)
2. „Veronika se hotărăște să moară” de Paulo Coelho (5 steluțe din 5)
3. „1984” de George Orwell (4 steluțe din 5)
4. „Te-aș recunoaște dintr-o mie” de Laura Lippman (3 steluțe din 5)
5. „Marele Gatsby” de Fitzgerard F. Scott (5 steluțe din 5)
6. „Suflet pierdut” de Silviu Urdea (2 steluțe din 5)
7. „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde (5 steluțe din 5)
8. „Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupery (5 steluțe din 5)
9. „De profundis” de Oscar Wilde (5 steluțe din 5)
10. „Viermele de mătase” de Robert Galbraith (4 steluțe din 5)
11. „Mesaj către tineri: Redescoperiți literatura!” de Alex Ștefănescu (4 steluțe din 5)
12. „Ce ne spunem când nu ne vorbim” de Chris Simion (4 steluțe din 5)
13. „Olive Kitteridge” de Elizabeth Strout (4 steluțe din 5)
14. „Magazinul de sinucideri” de Jean Teule (4 steluțe din 5)
15. „40 de zile” de Chris Simion (5 steluțe din 5)
16. „Împăratul muștelor” de William Golding (4 steluțe din 5)
17. „Faust” de Goethe (3 steluțe din 5)
18. „Dosarul Shakespeare” de Anthony King (2 steluțe din 5)
19. „Incredibila și trista poveste a bunicii Erendira și a bunicii sale fără suflet” (5 steluțe din 5)
20. „Ghici cine moare primul” de M.J.Arlidge (5 steluțe din 5)
21. „Oscar și Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt (5 steluțe din 5)
22. „Milarepa” de Eric Emmanuel Schmitt (3 steluțe din 5)
23. „Belzhar” de Meg Wolitzer (2 steluțe din 5)
24. „Exuvii” de Simona Popescu (5 steluțe din 5)
25. „Extrem de tare și incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer (4 steluțe din 5)
26. „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath (4 steluțe din 5)
27. „Copiii întunericului: Neamul Corbilor #1)” de Lavinia Călina (4 steluțe din 5)
28. „Malad” de Alexandru Voicescu (5 steluțe din 5)
29. „Ghicește-mi, păpușa” de Raluca Ciochină (3 steluțe din 5)
30. „Seara cântărețelor” de Lidia Jorge (5 steluțe din 5)
31. „Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată (5 steluțe din 5)
32. „O seară la club” de Christian Gailly (4 steluțe din 5)
33. „Bătrânul și marea” de Ernest Hemingway (5 steluțe din 5)
34. „Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman (5 steluțe din 5)
35. „Fata din tren” de Paula Hawkins (5 steluțe din 5)
36. „Cerul din burtă” de Ioana Nicolaie (4 steluțe din 5)
37. „Blestem curgerea timpului” de Per Petterson (3 steluțe din 5)
38. „Elixirul dragostei” de Eric Emmanuel Schmitt (4 steluțe din 5)
39. „Tronul reginei Jinga” de Alberto Mussa (3 steluțe din 5)
40. „Portretul reginei” de Emmanuel Kattan (4 steluțe din 5)
41. „Labirintul: Evadarea, vol. 1” de James Dashner (5 steluțe din 5)
42. „Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini” de Laura Baban (4 steluțe din 5)

*Titlurile marcate cu o culoare reprezintă cărțile pe care le-aș reciti oricând și pe care chiar plănuiesc să le recitesc anul acesta. Pur și simplu superbe! Recomand!

De asemenea, am mai început și următoarele cărți, însă nu am reușit să le finalizez în anul 2015:

1. „Pe culmile disperării” de Emil Cioran, carte pe care nu cred că o voi mai relua, cel puțin nu într-un viitor apropiat.
2. „Sticletele” de Donna Tartt - atât de rău îmi pare că nu m-am ținut de cartea asta. Nu mă înțelegeți greșit, pe asta nu am „abandonat-o” pentru că nu-mi plăcea, ci mai degrabă din lipsă de timp, până când am ajuns să o las baltă pentru că mi-am dat seama că nu mai îmi amintesc ce-i cu unele personaje și nu prea are rost să continui așa lectura. Mai am vreo 200 de pagini. Sper să revin totuși anul acesta la ea și să o termin. :)
3. „Curajul de a fi tu însuți” de Jacques Salome - pentru că mă plictisesc teribil de repede de altfel de cărți. Am spus-o, asta e. Le-am tot acordat câte o șansă, dar pur și simplu nu se prind de mine.
4. „Labirintul: Încercările focului” de James Dashner - nu știu de ce m-am împotmolit la această carte, sincer. Cred că doar aveam nevoie să evadez puțin în alte tipuri de lecturi. Intenționez să o finalizez, oricum.
5. „The ocean at the end of the lane” de Neil Gaiman - o cărțulie drăguțică așa, de care tot am auzit, pe care am decis acum vreo câteva săptămâni să o iau de la bibliotecă. Trebuia să returnez deja cartea la bibliotecă, de fapt, de vreo 2 zile, iar acum încă mă mai gândesc dacă să o termin mai întâi sau să o duc direct. 
6. „Kafka pe malul mării” de Haruki Murakami - cartea pe care o citesc în prezent. Adică chiar o citesc, nu e „în așteptare”, ca și cele menționate mai sus.

În 2015 mi-am propus să citesc 52 de cărți, însă, după cum vedeți, nu am reușit să citesc decât 42. Oricum, eu nu sunt nicidecum dezamăgită deoarece consider că în anul 2015 am descoperit destul de multe cărți bune, ceea ce cred că este mai important decât un simplu număr. Bine, recunosc că dacă mi-aș fi organizat mai bine timpul lucrurile ar fi putut să stea altfel. 

Cât despre acest an, nu cred că voi mai lua parte la vreun reading challenge, vreau doar să citesc când simt că vreau să fac asta (și am și timp), fără a mă simți presată de nimic.

Eu închei aici, cam atât am avut de spus. 

Pentru voi cum a fost anul 2015? Ce cărți bune ați mai descoperit? Aștept cu drag recomandările voastre. Seară plăcută! :)

Ho-ho-ho.. Crăciun fericit!

Salutări, dragi cititori! Știu că n-am mai prea scris pe blog în ultimele luni și, sincer, nu plănuiam să fac asta acum, dar tot stând și așteptând să mi se descarce serialul (oh da, am început un serial nou) m-am gândit să trec puțin și pe aici să vă salut și să vă urez sărbători fericite. :)

Vă doresc un Crăciun plin de bucurii, de împliniri și, de ce nu, de cadouri! Știu, știu, și mie mi-ar fi plăcut să avem măcar un pic de zăpadă, dar se pare că anul aceasta zăpada se lasă așteptată!

Ei bine, dragilor, eu am fugit să-mi pornesc instalația, să aprind câteva lumânări parfumate și să urmăresc în continuare ce se mai întâmplă cu micul orășel numit Storybrooke (din serialul Once upon a time). V-aș sugera și vouă să faceți la fel, haha!

Iar ca o paranteză, serialul ăsta mi se pare pur și simplu perfect pentru atmosfera asta de Crăciun, de iarnă. Nu vreau să transform postarea aceasta într-o recenzie, însă dacă vă plac serialele fantasy, cu un strop (sau mai mult) de romance, adventure și drama, go for it! Urmăriți un trailer sau uitați-vă măcar la primul episod! Mie mi-au fost de ajuns câteva episoade ca să ajung să vizionez 2 sezoane (a câte 22 de episoade) în mai puțin de o săptămână. Pam pam.

Crăciun fericit și sper să ne citim cu bine în curând! *hugs*

„Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini” de Laura Baban | Recenzie

Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini este o carte plină de viață, pe care, fie că vrei, fie să nu, o trăiești cu toată ființa, mai ales dacă ești un iubitor de animale.

Am tăiat peste cuvântul „carte” deoarece mi-am amintit de prefața acestei cărți, care spune așa: Să știi, așadar, că nu ții în mână acum o carte. Nu ții un mănunchi de foi colorate. Ții o lume. Ții lumea Laurei, a lui Andrei și a lui Tic. Ții o viață de povești despre trei suflete îngemănate care au avut șansa să se regăsească din nou. Ții în mână emoții și lacrimi, bucurii imense și nemărginite tristeți, ții dimineți însorite și ceaiuri cu povești. Ții în mână acum un suflet dăruit cu drag și prietenie. (Dana Chiru)

Așadar, să vă vorbesc puțin despre această lume pe care am ținut-o pentru câteva ore în mână și care, cel mai probabil, îmi va rămâne de acum încolo în suflet.

Povestea începe simplu și cum ar fi trebuit să înceapă orice poveste: cu începutul. Mai exact cu Laura care, pe la sfârșitul facultății, îl găsește pe Tic. Sau Tic o găsește pe Laura? Știți ce, cred că se găsesc unul pe altul! Tic, un cățel crețuliu și cu chef de joacă, și Laura, o tânără visătoare mereu cu zâmbetul pe buze și gata oricând să le aducă un strop de veselie trecătorilor pe lângă care va urma să treacă în fiecare zi, ea pe bicicletă, iar Tic în coșulețul din față.

Andrei e prietenul Laurei și, totodată, persoana care la început nu-l prea bagă în seamă pe Tic, însă, bineînțeles, pe măsură de timpul trece, lucrurile se schimbă. Fiindcă, serios acum, cine îi poate rezista lui Tic?!

Mi-a plăcut povestea Laurei, a lui Andrei și a lui Tic pentru că este una diferită, pentru că mi-a demonstrat cât de frumoasă poate fi viața alături de oamenii potriviți, și pentru că mi-a adus un strop de veselie. Pentru că am văzut în această poveste doi oameni simpli, care se duc la muncă în fiecare zi pentru a-și câștiga traiul, dar care nu uită cel mai important lucru: să fie oameni, să fie copii. Nu uită să iubească și să zâmbească, nu uită să se bucure de ploaie, de dimineți începute prea devreme, de muzică, de fotografii, de artă. Nu uită să trăiască împreună.

Personal, mărturisesc că am citit în jur de 70 de pagini dintr-o răsuflare, nici nu știu cum au trecut paginile și minutele, zău că nu știu! Stilul Laurei de a-și însemna întâmplările și trăirile este unul atât de sensibil și de aproape de cititor. Au fost momente când citeam și nu-mi puteam stăpâni zâmbetul și momente în care lacrimile îmi năvăleau pe obraji. Am râs la năzbâtiile lui Tic și am plâns alături de Laura (e adevărat, nu chiar în stradă și nici lângă un Andrei care să plângă alături de mine) atunci când l-a pierdut pe Tic.

Prin urmare, după părerea mea, este, într-adevăr, o carte emoționantă care își merită un loc în biblioteca fiecărui iubitor de animale. Și chiar dacă nu ai un câine, după ce vei fi citit această carte, îți vei dori și mai mult unul.

Viața cu un cățel înseamnă zâmbet, râs, drag, dragoste. Nu poți fi trist când ai un cățel, iar el e sănătos, e bun, e tandru, e iubicios și iertăcios. Viața cu un cățel înseamnă „noapte bună, sunt și eu aici, ridică plapuma, locul meu e la spatele tău, lasă-mi nasul în pace!” (p.24)

Dacă sunteți doritori, îl puteați lua și voi acasă pe „Domnul Tic..” de AICI . 

Iar volumul II îl găsiți AICI. Lecturi plăcute și vesele vă doresc!

Nu în ultimul rând, îi mulțumesc mult Laurei Baban pentru ocazia de a pătrunde în această lume de vis și de a face cunoștință cu Tic! Mulțumesc frumos, Laura!

Editura Litera la Gaudeamus

Editura Litera își așteaptă cititorii cu o ofertă editorială bogată și reduceri de preț, la standul său din Pavilionul Central al Romexpo, în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură 2015, în perioada 18-22 noiembrie.

Printre noutățile editoriale pe care Litera le-a pregătit se numără Lupta mea. Cartea întâi: Moartea unui tată, scrisă de Karl Ove Knausgård și distinsă cu Premiul Criticilor Norvegieni, O cale îngustă spre nordul îndepărtat de Richard Flanagan, câștigătoarea Premiului Man Booker 2014 și De ce eșuează națiunile. Originile puterii, ale prosperității și ale sărăciei scrisă de doi dintre cei mai importanți experți din lume în domeniul dezvoltării: Daron Agemoglu și James A. Robinson.
Noile albume pentru pasionații de vinuri, călătorii, spiritualitate și dezvoltare personală  sunt cele mai potrivite alegeri pentru un cadou deosebit: Atlasul mondial al vinului, de Hugh Johnson și Jancis Robinson, 1000 de vinuri excelente, Ocolul pământului în 80 de minuni, Capitalele Europei, Cele mai frumoase orașe, Biblia ilustrată. Repovestită și explicată, Psihologie. Idei fundamentale.  

Pentru copii, Litera Mică a pregătit cele mai noi și camptivante serii de cărți Disney: Descendenții, Bunul dinozaur, Întors pe dos și Regatul de gheață. Specialiștii în educație pot alege colecția Academia copiilor isteți, care îi ajută pe cei mici să dobândească principalele abilități de învățare.

Vizitatorii standului Litera se vor bucura de reduceri de preț de până la 75%, vouchere cu sume între 12 și 15 lei, lansări în prezența unor mari personalități și acțiuni dedicate copiilor.

Împreună cu Uber, Litera va asigura transportul gratuit la Gaudeamus tuturor celor care folosesc serviciul Uber pentru prima dată! Tot ce trebuie să facă doritorii este să își activeze GPS-ul, să își instaleze aplicația Uber și cel mai apropiat șofer, înregistrat în baza de date Uber, se va opri să îl ducă la Gaudeamus. Pe drum, călătorii pot răsfoi cărți din colecțiile Clasici moderni și Thriller, iar o dată ajunși la târg pot profita de reducerea de 30% oferită la câteva titluri Litera, în baza voucherului primit.

Lista evenimentelor Litera la Gaudeamus 2015:

Vineri, 20 noiembrie, ora 10.00
Lansare seria Descendentii
Invitați: Roxana Totoli și cititorii pasionați de povești ecranizate

Vineri, 20 noiembrie, ora 17.00
Lansare De ce eșuează națiunile. Originile puterii, ale prosperității și ale sărăciei de Daron Acemoglu și James A. Robinson
Invitați: Theodor Paleologu, Ion Bogdan Lefter, Bedros Horasangian

Sâmbătă, 21 noiembrie, ora 11.00
Atelier de lectură Regatul de gheață. Cele mai frumoase povești
Invitat: Monica Davidescu

Sâmbătă, 21 noiembrie, ora 13.00
Lansare O cale îngustă spre nordul îndepărtat de Richard Flanagan
Invitați: Ciprian Măceșaru, Bedros Horasangian. Lectură: Maia Morgenstern

Sâmbătă, 21 noiembrie, ora 14.30
Lansare Atlasul mondial al vinului de Hugh Johnson și Jancis Robinson
Invitați: Mircea Dinescu, Cătălin Păduraru

Sâmbătă, 21 noiembrie, ora 17.30
Lansare Lupta mea. Cartea întâi: Moartea unui tată de Karl Ove Knausgård
Invitați: Tove Bruvik Westberg, Laura Câlțea, Ioana Andreea Mureșan, Bedros Horasangian

„Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată, în curând la Editura Celestium

Probabil mulți dintre voi îl știți deja pe Andrei de pe blogul său, Where the rain falls. Ei bine, în această postare am plăcerea de a vorbi despre romanul său de debut, roman care urmează să apară la Editura Celestium, după cum am menționat și în titlu.

Trebuie să recunosc, pentru mine această „mișcare” sau „evoluție” a lui Andrei pe plan literar nu m-a luat prin surprindere, întrucât mă așteptam ca asta să se întâmple la un moment dat și mă bucur tare mult că această carte va fi, în sfârșit, publicată. Totodată, conținutul ei nu-mi este deloc străin, asta pentru că am lecturat-o deja prin luna august, când Andrei mi-a trimis pdf-ul. 

Câștigătorii concursurilor „Istoria lecturii” de Alberto Manguel

Da, da, știu, concursurile astea două (cel de pe blog, respectiv cel de pe pagina de facebook) s-au încheiat fix acum...o lună. Îmi pare sincer rău pentru această lungă întârziere. Nu prea am nicio scuză că na, adevărul e că, cu tot cu programul meu super încărcat, tot aș fi putut găsi câteva minute, o jumătate de oră pe care să o dedic extrăgând și, respectiv, afișând câștigătorii. Cred că această inactivitate a mea a fost datorată în mare parte faptului că am vrut să mă „rup” puțin de blog, punând alte lucruri pe primul loc (cum ar fi dormitul, care îmi cam lipsește în timpul săptămânii). 

Una peste alta, să vedem către cine pleacă două exemplare din „Istoria lecturii” de Alberto Manguel!

Începem cu concursul de AICI. Lista participanților este următoarea:

The Autumn Book Tag

Că tot îmi place mie atât de mult toamna, m-am gândit că de ce să nu fac eu atunci un tag bazat pe asta?

Am observat că a mai circulat prin blogosferă un tag, ceva de genul „Coffee book tag” - însă mie nu-mi place absolut deloc cafeaua, deci l-am trecut cu vederea.

O parte dintre următoarele întrebări/ cerințe sunt inspirate de aici, asta pentru că mi se par interesante unele cerințe și chiar vreau să răspund la ele.

Angajații companiilor multinaționale le citesc copiilor povești din cărțile Litera

Pe 19 octombrie, orele 14-16, Litera sărbătorește Read across the Globe Day, un eveniment internațional dedicat lecturii și alfabetizării în rândul copiilor. Alături de zeci de voluntari, angajați ai companiilor multinaționale din București și Cluj, vom oferi sute de cărți copiilor defavorizați înscriși în programele United Way România.

Fiecare copil își va alege câte o carte din bibliotecile Litera aflate la recepția mai multor clădiri de birouri din Pipera, Militari-Preciziei, Școala Rut, Sala Radio din Cluj (Raiffeisen, Arobs & ISDC) și i-o va înmâna persoanei desemnate să îi citească, urmând ca fiecare volum să rămână la cel care l-a ales. În aceste sesiuni de lectură, angajații companiilor (HP, Luxoft, Accenture etc.) vor încerca să îi inspire pe copii și să le ofere o experiență frumoasă, care sa le cultive obiceiul de a citi în afara orelor de școală.