Recenzie „Pana de dinozaur” de Sissel-Jo Gazan

Cercetătoarea Anna Bella Nor, specialistă în paleobiologie, se pregătește să-și susțină teza de doctorat ce rezumă și structurează teoriile științifice conform cărora păsările descind din dinozaurii cu pene. Când coordonatorul disertației ei, profesorul Lars Helland, este găsit mort în biroul său, lumea universitară este zguduită. Inspectorul-șef Søren Marhauge trebuie să investigheze această crimă cu totul neobișnuită și încearcă să afle adevărul despre relațiile complicate dintre cercetătorii din universitate. Dar totul devine și mai enigmatic atunci când este descoperită o a doua crimă, iar singura legătură între cele două pare să fie Anna Bella.

Recenzie

Am început să citesc acest roman din pură curiozitate și m-am îmbarcat în această călătorie alături de nicio urmă de așteptare de la ea și se pare că intuiția mi-a fost de folos și de data asta, ajutându-mă să aleg o carte bună (din nou). Mi s-a părut o lectură mai mult decât interesantă și captivantă datorită acțiunii în sine, care este amplă, desfășurându-se pe mai multe fire narative și generând tot felul de situații, parcă una mai neașteptată decât alta. Pot afirma convingător că m-au fascinat pur și simplu toate chestiile „științifice” prezente în acest roman (și precizez că au fost multe), toate dezbaterile și contrazicerile dintre „cele două tabere”, anume cei care susțineau teoria conform căreia păsările provin din dinozaurii cu pene și cei care afirmă contrariul (Clive). Lucrul care m-a bulversat cel mai tare și m-a făcut să-mi pun întrebări a fost legat de a doua crimă, care apare destul de târziu în roman. Evenimentele sunt întru totul originale și neașteptate, păstrând o urmă de umor.

Odată cu schimbarea capitolelor, acest roman te aruncă în brațele altui personaj sau în cel mai bun caz, chiar în brațele investigării crimelor, iar acest lucru mi s-a părut ușor amuzant, dar și frustrant, deoarece m-am simțit de multe ori așa cum te simți atunci când, în mijlocul unui film bun, intervine publicitatea exact în punctul culminant al acestuia. Primele capitole vorbesc, în mare parte, despre viața personajelor principale, a Annei, al lui Johannes, cât și a lui Clive, deșirând o parte din povestea lor de viață, fiind îmbinate cu câteva capitole despre investigarea crimei, despre Soren Marthauge (cel care investighează crima) și concepțiile lui referitoare la crimă.

Citind această carte aș putea spune că m-am simți ca într-unul dintre romanele lui Dan Brown, acestea având în comun nu numai tema științei, cât și plauzibilitatea acțiunii, stârnind curiozitatea și păstrând cititorul fidel lecturii. Cu toate că este o operă de ficțiune, în consecință toate întâmplările se datorează imaginației scriitoarei, am citit această carte transpunându-mă parcă în pielea personajelor și trăind totul, și astfel acțiunea a părut atât de reală, de adevărată și de plină de viață. Vorbind strict despre crimă, aceasta mi-a creat exact aceeași reacție pe care mi-a conferit-o romanul „Crima din Orient Express” de Agatha Christie în urma dezlegării misterului: m-a lăsat perplexă, m-a șocat puțin, dar m-a și amuzat, nevenindu-mi să cred că așa ceva s-ar fi putut întâmpla.

Recomand această carte celor care caută o lectură complexă, palpitantă și interesantă.Un roman captivant care cu greu îți va mai permite să-l lași din mână.

Țin să mulțumesc Editurii Univers pentru șansa de a citi acest roman și pentru faptul că ne sunt aproape.

În caz că această carte ți-a stârnit deja interesul, ea poate fi comandă de aici.

Scriitoarea daneză Sissel-Jo Gazan, născută în anul 1973, a absolvit Facultatea de Biologie a Universității din Copenhaga. În 2008, a publicat thrillerul Pana de dinozaur, ale cărui drepturi s-au vândut în șaisprezece țări. Pana de dinozaur i-a adus autoarei premiul pentru cel mai bun roman al anului, acordat de Societatea Radio din Danemarca, și a fost declarat romanul polițist favorit al deceniului în Danemarca.