Recenzie „Înainte să adorm” de S.J. Watson

O carte despre care mi-e destul de greu să vorbesc deoarece voi ajunge la un punct când opiniile mele se vor respinge între ele, se vor afla în antiteză. Recunosc că pe parcursul lecturii treceam de la o stare la alta, de la un sentiment la altul.

Pentru a vă familiariza puțin cu această carte am să încep prin a vă spune câteva informații generale despre ea.„Înainte să adorm” este un romanul de debut al lui S.J. Watson apărut în Anglia în anul 2011. În 2008, la vârsta de 37 de ani, acesta era un ORL-ist care lucra cu copii hipoacuzici. S.J. Watson a urmat apoi un curs de șase luni organizat de Faber Academy destinat celor care doreau să învețe să scrie romane, iar trei ani mai târziu a publicat acest roman. (informații extrase de pe coperta romanului)

Personajul principal al acestui roman este Christine, o scriitoare în vârstă de 47 de ani care se trezește în fiecare dimineață cu sentimentul că are cu 20 de ani mai puțin și că mai are încă o viață înainte, neștiind că este căsătorită și neamintindu-și ultimii câțiva ani buni din viața ei datorită formei rare de amnezie de care suferă. Doctorul ei, cel cu care se întâlnește fără știrea soțului ei, o sfătuiește să țină un jurnal în care să noteze zilnic cele întâmplate atunci când doctorul o va suna să-i amintească de el. Aceasta acceptă, iar timp de câteva săptămâni face aproape în fiecare zi însemnări, după care își dă seama că trecutul ei începe să prindă contur, însă încă mai existau contradicții, minciuni la mijloc, așa că aceasta va face tot ce-i va sta în putință să scoată adevărul la iveală. 

Ceea ce am apreciat foarte mult la acest roman a fost însăși misterul și impulsul acela pe care mi-l dădea de fiecare dată când mai citeam câte o pagină, parcă dictându-mi lent și răsfirat „Mai dă o pagină, încă una.. ăsta e ultima, promit. Ah, stai, n-ai terminat”. Totodată, un sentiment de satisfacție și-a făcut loc în mintea mea atunci când am realizat că pe parcursul a nenumărate pagini, această carte m-a lăsat să dețin controlul, mi-a destăinuit niște lucruri pe care le-am mestecat ceva timp, după care le-am înghițit pur și simplu, ca apoi întreaga situație să ia o întorsătură mare și brutală (nu dau spoilere). M-a păcălit. În momentul acela am simțit că mi-a intrat pe sub piele, că, chiar și pentru puțin timp, am devenit parte din ea.

Această carte mi se pare un thriller psihologic extraordinar deoarece găsesc atât de interesant modul în care misterul este combinat cu sentimentele contradictorii prin care trece personajul principal, Christine, cu întâmplările acesteia și cu conceptul acesteia despre viată. 

Aici vine momentul în care voi încerca să nu mă contrazic pe mine însumi, să mă fac înțeleasă: cartea în sine, povestea, relatarea întâmplărilor deține un fir narativ original, din care se poate desprinde ușor talentul și inspirația autorului, care nu are nicidecum izul a ceva clișeic, însă nu pot spune asta și despre personajul principal. A existat un scurt moment în care am fost dezamăgită de Christine, acolo undeva aproape de final. Pur și simplu s-a întâmplat. Mi-a părut atât de naivă, ușor prostuță și cumva superficială. Pe de altă parte, apreciez mult scenele care făceau legătura cu realitatea, scenele plauzibile, sincere care mi-au confirmat faptul că această carte nu este clișeică sau superficială.

Ca încheiere aș vrea să spun că a fost un adevărat deliciu să gust din această poveste, a fost o aventură pe cinste pe care nu o voi uita prea curând (cred că asta se întâmplă de obicei cu cărțile care te țin nopțile întregi trează). O recomand cu drag!